Kosovo nu există. Așa cum se știe, România este una dintre țările europene care nu recunosc statul Kosovo. Deci, prin urmare, la Priștina, prin smîrcuri, ai noștri au luptat împotriva reprezentantei nimănui. Ai cui sînt ai noștri, dacă pot deveni cineva, jucînd ceva –eheei, moșilor, asta e altă poveste… Una peste alta, cu ceva noroc, ne-am scos cît de cît. Deși kosovarii au avut ocaziile clare de gol, nici noi n-am ratat ocazia de a obține un punctișor prețios, s-ar putea să conteze în contabilitatea grupei. Cu înțelepciune caracteristică, nu ne-am propus să destupăm butoiul de pulbere al Balcanilor. Decît să tot atacăm, ne-am rezumat să arătăm că, la viața lor, românii au purtat numai războaie de apărare – cei mai buni jucători ai noștri au fost portarul Moldovan și fundașii centrali. Așadar, aveți puțintică îngăduință, stimabililor! Nu trageți chiar așa în Pușcaș, trage și el cum poate! E un Pușcaș care n-apucă să tragă un șut mai de Doamne-ajută! Dar măcar se zbate, chiar dacă în gol. Pentru un vîrf de atac important e golul, nu-i așa?
Astăzi, luni, înaintea meciului de la Lucerna, poți pentru ca să zici că nici Elveția nu există. Elveția = Kosovo + Balcanii de Vest. Selecționata helvetă a performat cu d’alde Shakiri, Xhaga, Mehmedi, Seferovici, Bahrami șcl. – demni urmași ai lui Wilhelm Tell. În plus, Elveția nu există și din alte motive, pentru noi, daco-românii. Rămîne o insulă de mentalitate, chestie pe care nu ne-am permis-o noi, pe-acilea, ca insulă de latinitate. În mintea noastră, am tot visat imposibilul, deși, zău, n-are nici un rost să ne comparăm cu Elveția. Elveția va continua să fie același paradis aseptic, în timp ce România se va hrăni tot din emanațiile unui purgatoriu inconfundabil, unde miasmele și miresmele se amestecă, într-un stil specific. Elveția = Bănci, Ceasuri, Văcuțe, Ciocolată și, mai ales, un Briceag genial, una dintre cele mai mari invenții ale omenirii (are tirbușon și desfăcător de bere). Despre adversarii noștri – doar atît. E suficient ce știm, cum i-am studiat și identificat. Elveția nu există. O să jucăm cu ea doar ca să vedem dacă – cine știe, poate-poate… – legăm și noi mai multe pase. Altfel, pentru noi, există doar Israelul, în lupta pentru locul doi. Scuze, n-am găsit altă rimă!
Așa că, decît să-i tot bîrfim pe alții, mai bine ne-am vedea de ale noastre. România există? Noi, suporterii necondiționați, tot așteptăm un răspuns mereu amînat. Cine sîntem și ce vrem? Ne vom reinventa un fel de identitate, în sfîrșit, ca pe vremuri? Ca de veacuri, om mai vedea noi… Hai România!
