Articole scrise de: Cristian Teodorescu

Cine e mai bun să prindă infractorii, dacă nu unul dintre ei? Pornind de la acest sănătos raționament, fostul republican Napoleon Bonaparte l-a numit pe un fost pușcăriaș, Eugène François Vidocq, șeful Siguranței Naționale. Împăratul i-a semnat el însuși brevetul. Ajuns cetățean onorabil, Vidocq s-a achitat exemplar de însărcinările sale, și-a scris memoriile și a devenit personaj de romane. După viața lui s-au făcut filme. Cînd Vidocq a început o viață nouă în slujba statului, acest maestru al deghizărilor și […]

Poate ați aflat din Cațavencii – pentru seriozitatea altor surse nu garantez – că romancierul Gabriel Osmonde nu e decît pseudonimul lui Andreï Makine. Rusul fracofon, născut, crescut în Siberia și autoexilat la Paris, n-ar fi recunoscut că el e și unul și celălalt, dacă un cronicar literar din Franța nu l-ar fi făcut de două parale pe Osmonde acuzîndu-l că se ține ca tinicheaua de coada literară a lui Makine. Siberianului i-a sărit muștarul și s-a dat în vileag. […]

V-ați dus vreodată la tribunal, să asistați de curiozitate, nu ca martori, fiindcă atunci e cu totul altceva, la un proces de divorț? Mie mi s-a întîmplat. Voiam să mă documentez  pentru o povestire. Am fost la mai multe asemenea procese. Intrarea era liberă.  Ce-am putut auzi acolo! Acuzații peste acuzații,întărite de martori, dezvăluiri rușinoase din viața intimă a celor doi, de mi se făcea mie jenă de ceea ce auzeam! Una peste alta, cei din sală mai pufneau în […]

În 1991 m-am dus acasă la Geo Dumitrescu să-i cer un interviu. Constanța Buzea, care-l cunoștea, mi-a spus că poetului o să-i pară bine de vizită, dar n-o să-mi dea interviul. Pe atunci Geo Dumitrescu avea 71 de ani și locuia cu chirie pe strada Roma. Încă semăna cu tînărul din singura lui poză care exista în fototeca României literare. Prima victorie a fost că m-a primit în casă. A doua, că nu mi-a spus nu în privința interviului. Dar […]

Ce înseamnă un intelectual cu principii, în politică! Acceptă compromisuri, pînă la cele morale, cînd zice „Ajunge!“. Adrian Papahagi, care a ajuns vicepreședinte în Partidul Mișcarea Populară, această prospătură politică clocită la Cotroceni, pretindea că-și dă demisia dacă deputatul Marin Anton, care a fost în PNL, apoi în PDL și ulterior, din nou în PNL, rămîne în PMP unde a ajuns fără știrea vigilentului vice. Acest moral om de cultură nu înghite traseiștii politici și persoanele controversate, de la înălțimea […]

Voiam să scriu ceva despre interminabilul și tot mai plictisitorul bambilici din USL cînd am auzit că deputatul Vlad Cosma, PSD, a fost scutit de arestare preventivă de Comisia Juridică a Camerei, cu 13 voturi contra, 7 pentru și 3 abțineri. Deputatul pesedist e băiețelul acelui Cosma, șeful CJ de Prahova, căruia i-a crescut brusc tensiunea cînd era să fie arestat. Între timp am aflat că liberalii aveau consemn de la Crin Antonescu să voteze pentru. Nu știu ce consemn […]

Conu’ Paleologu purta, vara, sandale romane, fără ciorapi. Celor pe care-i vedea că umblă cu ciorapi la astfel de sandale nu le spunea nimic direct, dar nu se putea abține și făcea o incursiune prin moda strămoșilor noștri care nu confundau, ca mitocanii de azi, eleganța cu ciorapii. Și cum explica el, la o masă din grădina restaurantului Uniunii Scriitorilor, cum stătea treaba cu eleganța romanilor, se apleacă cineva la urechea lui și-i șoptește ceva. La altă masă, în spatele […]

Despre Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași s-a scris și de bine, și de rău, cum se întîmplă pe la noi. Cei care au scris de bine despre FILIT au fost mulțumiți și de organizare, și de ceea ce s-a întîmplat acolo. Cei care au scris de rău le-au reproșat organizatorilor diverse chestii, dar, cu o singură excepție, pe care n-o iau în seamă, nu s-au legat și de invitați. Adică de valoarea lor literară. Spre deosebire […]

Dacă ați citit flash-urile realiste ale lui Iaru din Fraier de București, cred că ați avut aceeași reacție de uimire ca și mine cînd ați dat cu ochii de Povestirile lui cu final schimbat. Îl recunoști pe Iaru, dar remarci că e cu totul altfel, într-un fel care-ți scapă. Mai ciudat și mai complicat, tot pe spații mici, dar cu o altă lucrătură. Cînd absurd, ca Daniil Harms, cînd fantastic, ca-n micile povestiri populare chinezești din vechime, cînd straniu ca […]

Pe vremea cînd colecționa Nichita Stănescu monede vechi, dăduse o molimă a numismaticii printre poeții care se țineau după el. Debutanții, mai ales, se lăudau că au nu știu ce piesă, cu care și-ar fi putut face intrarea la el, să i-o arate. Cînd s-a prins Nichita că se umpluse scriitorimea de numismați, a lăsat-o mai moale cu monedele, mai ales că Agopian rîdea riguros de colecția lui. (A se vedea cartea de amintiri a lui Agop.) Dar cum Nichita […]

Comèdie mare la Realitatea! Protagoniști: Mihăiță Calimente (PNL, fost PNȚCD) și Aurelian Pavelescu (PNȚCD, fost în alte patru partide). Se iau ei la o discuție principială și, în acest schimb de idei politice, își zic diverse chestii, tot mai bășicate și mai ireproductibile, de le taie moderatoarea microfonul și dă publicitate, așteptîndu-i să se răcorească. În pauză, ăștia doi nu se lasă. Pavelescu iese nițel pe culoar și cheamă Poliția, fiindcă, zice, l-a amenințat Calimente la integritatea fizică. Apoi revine […]

Se știa de cîteva zile că lui Chițoiu i se pregătește demiterea de la Finanțe. Crin Antonescu i-a făcut favoarea de a-l lăsa să demisioneze cu o zi înainte de mazilirile care vor avea loc mîine. Inițial, pe lista miniștrilor pe care Crin Antonescu vrea să-i retragă pe primul loc ar fi fost Ramona Mănescu. Se pare că ea va rămîne totuși la Transporturi, dacă nu se răzgîndește Antonescu în noaptea asta. Chestie valabilă și pentru Mariana Câmpeanu. Ce vrea […]

De-abia acum pedeliștii încep să se prindă că au făcut o greșeală jucînd pe lîngă Traian Băsescu rolul cîinelui care după ce e bătut de stăpîn face frumos ca să-l scarpine stăpînul pe spinare. Cînd Băsescu le-a făcut cu mîna, din filmuleț, ca ștergătorul de parbriz, pedeliștii ar fi trebuit să-i zică mersi și la revedere, fără s-o mai lungească. Dacă tragem linie, Băsescu a adus PD-ul la guvernare, dar și PD-ul, devenit între timp PDL, l-a ajutat să rămînă […]

Sătul de cutremurele de la el din țară, japonezul Sumiya Haruya s-a stabilit, prin anii ’70, în românia. pe atunci traducea din Rebreanu și făcea albume de artă. Locuia la Sighet, fiindcă aici, îl asiguraseră localnicii, nu se simțeau cutremurele. Din cînd în cînd îl aduceau treburile la București, la întîlniri cu scriitorii sau pe la editura unde-și publica albumele. La 4 martie 1977, Haruya era în București, în apartamentul unor  prieteni. Cînd a început cutremurul, japonezul, calm, dă să […]

După ce și-a făcut încălzirea în viața personală Elena Udrea divorță și de PDL. Se duse la Mișcarea lui Tomac, să refacă la vedere parteneriatul cu Traian Băsescu, din care a citat cu galeș subînțeles: „Va fi greu!”. Deocamdată mai greu îi pică Monicăi Iacob Ridzi care așteaptă sentința celor trei judecători de la Curtea de Casație după ce s-a ales cu cinci ani de condamnare, cu executare. Cît a luat și Relu Fenechiu, doar că la el e definitiv. […]

Unii dintre jurnaliștii care au semnat protestul celor 500 chiar vor ca în mass-media de la noi să fie loc de bună ziua. Sînt profesioniști care cred în independența lor și în integritatea acestei meserii, indiferent că o fac la vreun mogul sau altundeva. Revoltător e că semnăturile lor sînt folosite drept carne de tun de gazetari care au aceleași metode și limbaj cum sînt cele pe care le resping în acest protest, doar că o fac din direcția opusă […]

Ștefan Agopian nu crede în memoriile de scriitor. I se par un căcat, ca multe alte chestii. Dacă Nic Sârbu și Simona Tache n-ar fi tras de el să-și scrie amintirile, în serial, în adevărata Academie Cațavencu și în Cațavencii, această carte n-ar fi apărut fiindcă Agopian, pur și simplu, n-ar fi scris-o*. Nu știu dacă din lene, ceea ce e posibil, sau din pudoare, ceea ce e și mai posibil, fiindcă fratele Agop își cunoaște măsura cînd se apucă […]

Prin anii dezghețului, Marin Preda și prietenul său Ov. S. Crohmălniceanu se duc la Paris să vadă cum mai merge literatura pe-acolo. Erau în relații de „Marine!“ și „Moni!“ și, cum amîndoi vedeau parisul prima oară, ieșeau împreună la plimbare. N-aveau cine știe ce diurnă, așa că umblau mai mult pe jos. Croh se înarmase cu harta orașului și cu un ghid turistic. Preda umbla cu mîinile în buzunare. Cu franceza se descurcau amîndoi, așa că flanau fără teamă că […]

Poți găsi nu știu cîte motive să te legi de Andreea Pora, ca de orice gazetar care are simpatii politice recunoscute sau vădite. E rea de gură și de pix, exagerează și perseverează în exagerare, dar n-o poți acuza de ticăloșie și nici de mercenariat de presă. Pora are coaie cît doi bărbați și știe s-o zică pe-a ei, încît îi lasă pe mulți fără replică. Andreea Pora nu s-a îmbogățit din gazetărie. Dacă o cauți la conturi, pierzi vremea. […]

În toamna lui '87, criticul de artă Cornel Radu Constantinescu vine amărît în redacție, la Contemporanul. Îi murise soacra. Nu găsea de nici unele să-i facă parastas. Se duce cu plasa la bufetul de lîngă România literară. Se întoarce de-acolo cu niște brînză și cu o bucată de șuncă de Praga, de-aia cu soia, de nu se atingeau nici pisicile de ea. Ar fi avut nevoie și de niște măsline, dar nimic. Poetul Adrian Păunescu apăruse între timp la redacție. […]