Închei aici didascaliile pariziene, cu conştiinţa împăcată: am făcut tot ce-am putut. Dacă nu ai reuşit să combini ceva la Paris, cât de cât, mie n-ai ce-mi reproşa. Mai […]

Pe seceta asta, cînd pînă şi ploaia şi-a luat concediu, m-am pomenit că vreau să mă distrez şi n-am unde. Bine, oraşul e plin de ispite, nu zic, dar prin […]

Îmi cer scuze anticipat pentru micul vicleşug din titlu, dar acest text nu este nici despre Jean Constantin, nici despre „Tamango“. Acest text este strict despre propria-mi prostie. Şi, în […]

Întrerup momentan ”recomandările” de agățat la Paris și mă întorc pe mioriticele plaiuri ale vânătoarei, dintr-un motiv foarte simplu: a fost prea cald. Pentru agățat îți trebuie măcar un hard-on, acolo, […]

În cimitire e bine, nimic de zis, dar acolo ai parte numai de turiste. Pariziencele nu-s nebune să bântuie printre morminte, ca americancele slabe de minte, iar dacă vrei să […]

Am întors pe dos vorba unui personaj de-al lui Rebreanu, „Mă bucur că încep şi Bucureştii a fi un oraş mai civilizat, nu tot mititei şi lăutari şi mojicie!“. Ei […]

Aproape niciodată nu e pentru cine se pregăteşte, e pentru cin’ se nimereşte: am fost luat cu lugu-lugu, cu „Hai să vedem o piesă bună, la un teatru unde n-am […]

Sincer vorbind, puteam să mă opresc aici. Acţiunea piesei* e perfect descrisă de titlul cronicii, dar, să nu uităm, acţiunea nu e totul. Ia să vedem: ea şi el se […]

Sunt un vechi fan al naționalei croate de fotbal (da, de la meciul cu englezii!), și-am făcut ochii ca la melc când am văzut unde are meciurile din grupă: Poznan! […]

„Spectacol de studiu pentru licenţa anului III actorie, grupa A“ din UNATC – aşa scria pe foaia A4 care mi-a fost dată la intrarea în sală. Bun, mi-am zis. Hai […]

După articolul publicat de Cristian Lascu în National Geographic România, au înnebunit toți, în frunte cu televiziunile, și-au dat năvală spre locul cu pricina, să facă reportaje. Asta era acum […]

„Pe cel ce l-au urît, zeii l-au făcut profesor.“ Habar n-am cît de apocrifă e zicerea asta, dar e cam corectă: profesoratul e iadul pe pămînt. Am trecut prin meseria […]

Precizare (spun unii) necesară: dacă ai chef să-ți faci concediul în Albania, poți ajunge și cu avionul, dar ai de făcut un mic ocol, doar până la Londra. Să nu […]

Acţiunea piesei*: el, papagal (nerd, pentru generaţia mai tânără), ea, şmecheră pe val. Îl îmbrobodeşte de n-are omul aer, m-am regăsit pe mine în primii 29 de ani ai vieţii […]

Sunt două categorii de turiști: unii fac turism ca să-și răsfețe corpul, ceilalți ca să-și hodinească mintea. Primii stau pe loc și îngurgitează (mâncare, băutură, masaj), ultimii mișună în toate […]

Nu ştiţi ce-i ăla „hikikomori“? Nici eu nu ştiam, dar am fost la piesa* asta şi m-am făcut deştept în cap. Nu mă făceam, dar era unul în spatele meu […]

Sunt întrebat de ce ”recomand” tot felul de destinații no-name, în loc să trimit oamenii în locuri frumoase (sublinierea aparține interlocutoarei mele – o tâmpită!). Explicația-i simplă: nu mă atrag cu nimic locurile […]

Când scrii cronică de teatru te tâmpeşti, e clar: totul începe să-ţi pută. Cum fac frumoasele în adolescenţă: ăla, nu, că are urechi clăpăuge, ălălalt, iar nu, că e timid, […]

Ce te faci când orașul tău e urât? Pentru un bucureștean e una dintre cele mai legitime întrebări, când vine vorba de turism. Să vedem: Bucureștiul e plasat într-o câmpie […]

Încep prin a-mi cere scuze: nu vreau nici să râd, nici să fac pe alţii să râdă aiurea. Adică de munca cinstită a cuiva. Şi în nici un caz de […]