Avem o țară, o datorie… Iar de datorie n-o să mai scăpăm prea curând

Nu există țări cât de cât populate, de dimensiuni acceptabile, care să nu rostogolească prin curte niște datorii. Cea mai îndatorată țară din lume este SUA. Nu stau rău nici țări precum Franța sau chiar Germania. Datoria publică a Franței a ajuns la 3,2 trilioane de euro, reprezentând 109% din PIB, în timp ce datoria Germaniei a ajuns la 2,62 trilioane de euro, însemnând cam 63,7% din PIB. Datoria americanilor este de 36 de trilioane de dolari, respectiv 123% din PIB.
Până și China, care deține o mare parte din datoria SUA, are, la rându-i, o datorie externă de 2,4 trilioane de dolari și o datorie publică totală de 12,58 trilioane. Undeva pe la 25% din PIB.

Prin comparație, datoria publică
a României, de 177 de miliarde de euro, pare un mizilic. Pare, dar nu e, pentru că PIB-ul nostru nici nu se poate compara cu cel al țărilor anterior amintite. Ca procent din PIB, datoria României nu se ridică, oficial, decât pe la 52%. Parfum față de SUA sau Franța. Doar că SUA nu sunt semnatare ale Tratatului de la Maastricht, așa cum sunt România, Franța, Germania și celelalte țări membre UE.
În general, conform acelui tratat, care la noi a fost transpus în legislația internă prin legea responsabilității bugetar-fiscale, datoria publică a unui stat membru nu trebuie să depășească 60% din PIB. Acela este pragul peste care intervine austeritatea, intervine înghețarea salariilor și pensiilor de stat, intervin diverse măsuri economice dureroase pentru cetățeni și, în mod normal, și pentru politicienii care le impun.
Dar, după cum știm, Tratatul de la Maastricht este mai mult un ghid de practici decât o convenție care să și fie pusă în aplicare. Dintre semnatarele tratatului, câtorva, care mai fac parte și din zona euro, pare să nu le pese de acel prag de 60%, zburdând cu datoria la peste 100% din PIB. Franța (109%), Spania (105%), Italia (140%), Grecia (159%) sau Portugalia (101%) nu se sperie de raportul acesta magic și-și văd mai departe de treabă, fără austeritate, fără salarii tăiate, fără lucrurile pe care UE le cere de la țări precum România, dar uită să le ceară și de la mulți alții. Ați auzit că face ture Meloni pe la Bruxelles ca să dea explicații legate de datoria imensă a Italiei, pentru că dacă nu dă explicații și nu o rezolvă nu mai pupă bani din PNRR?

Problema este că datoria României
nu pare să aibă șanse prea mari de a scădea. Nici în viitorul apropiat și nici în cel mediu spre îndepărtat. Prognoza Comisiei Europene spune că peste zece ani, în 2034, România va ajunge la o datorie publică de 93,4% din PIB, în condițiile în care PIB-ul României crește constant de la an la an.
Pentru a înțelege cum s-a ajuns aici, trebuie să ne uităm la ultimii patru ani, de când îndatorarea publică a început să crească în ritm accelerat. Cum-necum, lucrurile au luat-o razna, iar în 2023 România a împrumutat, în total, 40 de miliarde de euro, pentru ca în 2024 să facă toți pașii necesari pentru a mai împrumuta, până la sfârșitul anului, încă 50 de miliarde de euro. Oricum, până la finalul lunii octombrie, România împrumutase deja anul acesta 42,8 miliarde de euro.
Una peste alta, la finalul lui 2024 vom avea 90 de miliarde de euro împrumutate doar în ultimii doi ani.

De la finalul lui 2019,
România se află, complet aiurea, într-o continuă campanie de pomeni. Pentru că anul electoral 2020 nu s-a încheiat niciodată. Pandemia a dat peste cap pomenile pe care le pregătise Orban, obligat să investească în tunurile cu măști, izolete și alte alea. Scorul prost de la parlamentare a dat peste cap pomenile la care se gândea Cîțu, obligat și el să împrumute bani pentru tunurile Ursulei cu vaccinuri, și tot așa. De-abia de prin 2022-2023 au putut oamenii să se gândească la lucruri serioase, care să le netezească drumul spre câștigarea alegerilor din 2024. Problema e că Guvernul funcționând în acea ciudată rotativă, cu schimb de premieri la mijlocul drumului, banii investiți în acoperirea problemelor din economie s-au dublat, fiecare premier având prioritățile lui.

Totuși, îndatorarea României
sfidează orice logică. Până la finalul lui 2024, România va fi împrumutat în jur de 115 miliarde de euro doar în ultimii cinci ani. Datoria contractată doar în ultimii doi ani, de aproximativ 90 de miliarde de euro, va fi mai mare cu 16 miliarde de euro decât împrumutase România în 29 de ani cât s-au scurs din 1990 până la finalul lui 2019.
Pentru a rostogoli datoriile făcute în 2022, 2023 și 2024, cu gândul la alegerile din acest an, în 2025 vom fi nevoiți să împrumutăm, probabil, 60 de miliarde de euro, și așa mai departe.
În ritmul ăsta, dacă în următorii zece ani ajungem la o datorie publică de doar 90% din PIB ar trebui să fim fericiți. Probabil, însă, că peste zece ani datoria publică a României va depăși pragul de 400 de miliarde de euro, suma pe care o datora Grecia atunci când s-a declanșat criza datoriei suverane. Și, cum ne-a învățat Grecia, dacă nu ești Franța, Germania, SUA, Italia, Spania, de pe la 4-500 de miliarde de euro, suverană la o țară mai rămâne doar datoria.