Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Aventuri în măruntaiele fiarei (XVI): Haiducie cu paioc, tragi cu pușca, nu ia foc

Zoom Aventuri în măruntaiele fiarei (XVI): Haiducie cu paioc, tragi cu pușca, nu ia foc

Delta este plină de legende pescărești, iar una dintre ele apare mereu atunci când deschizi discuția despre braconaj. Aceasta introduce postulatul hoției la nivel înalt, care face din orice tentativă de a pune pe burtă hoții mărunți – adică braconierii – nu doar o măsură inutilă, dar și nedreaptă. Legenda cu pricina, spusă cu mici diferențe în funcție de imaginația și încrâncenarea dată de numărul de dosare penale legate de încălcarea legilor pisciculturii pe care le are fiecare povestitor în parte, descrie elicopetere ale MAI venite de la Constanța și aterizate pe cordonul litoral dintre Sf.Gheorghe și Gura Portiței. Aici aș vrea să subliniez faptul că, în folclorul oral deltaic, baștanii mari, cu coaie, sunt întotdeauna la Constanța – unde se învârt cărămizile cu bani–, nu la Tulcea. Ce fac aceste elicoptere? Ei bine, încarcă borcane cu icre negre pentru boieri. Am ascultat această poveste de multe ori înainte să ajung guvernatorul Rezervației, la un pahar de bere sau la un coniac cu câțiva pescari indignați. Dacă întorc privirea înapoi, în hăul celor 30 de ani de haiducie din Deltă, nu aș băga mâna în foc că este doar o plăsmuire a ranchiunei pe care pescarul din Deltă o resimte la adresa oricărui funcționar cu uniformă care face controale.

Anii ’90 nu sunt doar anii în care concesionarii au făcut legea în baltă, ci și perioada în care s-au ridicat din umezeala grindurilor rurale adevărați haiduci ai lui Șapte Lotci, care luau de la bogăția Deltei și dădeau la sărăcia lor. Unii au debutat împușcând cai, vaci și porci de pe maluri, din deriva bărcii. Au alimentat măcelăriile și restaurantele, apoi au cumpărat aparate de curentat de la ucraineni și au cules zeci de mii de tone de pește cu care și-au clădit imperii lacustre locale – pensiuni cu piscină și bărci de plimbat orășeni veniți să vadă frumusețile Deltei pe care tocmai haiducii le-au devalizat. Așadar nu este imposibil ca astfel de transporturi să fi existat, însă, ascultând de mai multe ori povestea, îmi dădeam seama că nu corupția la nivel înalt era cea care conta în creativitatea naratorului venit de la scuturatul de seară al vintirelor, ci argumentul ascuns în spatele acestei grozăvii. Adică ce contează că mai culege și el cincizeci de kile de crap în prohibiție, când oamenii legii culeg crema neagră a sturionilor căsăpiți de braconierii cei mai temuți în Deltă?

Stând de vorbă cu cel mai faimos braconier al anilor ’90, un băiat care a alimentat multe chermeze de partid cu pește proaspăt și icre, am mai sesizat că el se simte un individ cinstit, un fel de Robin Hood al Deltei, care s-a săturat să mai plătească taxe de protecție angajaților Rezervației sau polițiștilor de la Frontieră. El îmi zicea că „paiocul“ – adică dijma în pește pe care braconierul o plătește năimitului de la control – îl obligă pe acesta să braconeze și mai mult. Și nu este numai o autoritate care îi vine pe cap, sunt mai multe. Uite așa, braconierul mai ajunge să valorifice doar 15-20% din peștele prins în plase, ceea ce îl determină să aibă o activitate continuă, pentru a fi și rentabil. Braconajul, fie el electric, fie el cu plase monofilament sau cu plase legale, puse în locuri interzise, se face cu motoare de barcă puternice și scumpe, motoare care consumă multă benzină. O astfel de barcă nu doar că trebuie să scape de bărcile organelor de control, dar trebuie să ducă rapid peștele – în cantități mari – la punctele de colectare ilegale. Carburantul consumat de o barcă într-o săptămână cu astfel de activități este echivalent cu cantitatea consumată de un orășean cu mașina lui, în traficul urban, timp de o lună. Cheltuielile sunt mari pentru braconier, riscurile penale mici, dijma mare.

– Adevărul să știi că este pe undeva pe la mijloc, îmi tot spunea mereu un om de-al locului, implicat în activitățile pescărești.

– Îi știu bine pe pescari, îmi atrăgea el atenția, o mică parte dintre ei sunt braconieri irecuperabili, dar cea mai mare parte încalcă legile pentru că sunt atât de alambicate, atât de stufoase, iar nemernicia multor angajați ai statului atât de mare, încât nu ai cum să supraviețuiești decât fiind și tu ticălos. Tot se vorbește în presă despre braconieri. Cine sunt braconierii ăștia din Deltă? Sunt o specie distinctă, care stă ascunsă ziua și noaptea iese la braconat? Nu, domnule, 99% din braconieri sunt, în fapt, pescari cu acte în regulă. Din toată această iobăgie la care sunt obligați pentru a alimenta monopolul impus de cherhana, pescarii au ales să-și facă singuri dreptate. Alimentează piața neagră a pensiunilor în sezonul turistic, pescuiesc în zone interzise, folosesc și monofilament, culeg icrele și în prohibiție, fac tot ce se poate face pentru ca activitatea lor să fie rentabilă. Da, așa este, trebuie să pescuiască mult, pentru că și mai mult se duce la „paioc“. Din toamnă încep să predea la cherhana caras și pește mărunt,fără valoare, pentru a-și face cantitățile obligatorii, din care statul vede, chipurile, că pescarul nu face evaziune fiscală. Evaziune fiscală, nene… păi, vorbim de peste 60% evaziune în termeni optimiști. Nu trebuie să alergi tu braconierii ca guvernator, împreună cu comisariatul pe care îl conduci. Trebuie autoritățile să păzească cele trei puncte pe unde peștele poate să iasă din județ pe șosea. Înțelegi? Trei puncte, fix trei. Acolo i-ai terminat, îi toci mărunt 24 din 24. De ce nu se întâmplă asta?

Aici intrăm din nou pe tărâmul legendelor. Nu are senssă dezvoltăm folclorul oral al haiduciei pe asfalt, acolo unde se termină Rezervația. Foarte puțin din valoarea peștelui rămâne la pescari, acesta este adevărul, iar singura soluția corectă este să le dai posibilitatea acestora să vândă peștele la prețul corect, fiscalizat, în piețele locale, de reședință. Piețe lacustre, care să urmărească evoluția firească a pescăriei din Deltă, acolo unde peștele proaspăt, care mișcă încă, se cumpără din barca pescarului. Această piață locală și măsurile conexe de reconversie profesională, care să aducă turismul în zona tradițională, cu tot ce înseamnă implicarea localnicilor în activitățile de ospitalitate culinară și cazare, sunt singurele măsuri corecte care pot opri hemoragia de pește care nu lasă banii în Delta. Peștele trebuie întâi valorificat local, la plusvaloare, pus legal în circuitul pensiunilor turistice ce aparțin oamenilor locului și abia apoi să ia calea circuitului de făcut bani al cherhanalelor.

Acesta era mecanismul prin care ar fi scăzut presiunea asupra resursei de pește, ar fi eliminat piața neagră, „paiocul“ și ar fi făcut kilul de pește să ajungă de la 3 lei, cât este el predat la cherhana, la 40 de lei, gătit, făcut borș sau plachie și pus pe masă turiștilor. Am trimis proiectul pieței locale de pește în zona de decizie, dar, din păcate, tremurul politic, volatilitatea guvernamentală și interesele locale au făcut ca această propunere să fie uitată prin cine știe ce ungher ministerial. A rămas în picioare însă la Tulcea o Bursă de Pește fantomatică și o generație de pescari tineri pentru care numai haiducia și piața neagră mai pot asigura o îmbogățire rapidă și evadarea din ceea ce noi numim „paradisul deltaic“.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Cioclii

    4 august 2020

    Viziunea convalescentului privind în oglindă Fiți gata la harpoane că îngeru-i la copcă în țara cea vestită și rece de sub votcă cu turlele înfipte în nori pînă-n prăsea, momiți-l […]

  • N-a mai mers la pușcărie, hai, măcar, la Primărie!

    4 august 2020

    Așa cum bețivii adevărați își revin spre dimineață dacă simt pe gîtlej un nou pîrîiaș de vodcă, Traian Băsescu dă semne de dezmeticire. Lunga mahmureală politică nu i-a priit. Abstinența, […]

  • România din ce în ce mai puțin educată

    4 august 2020

    Klaus Iohannis este profesor. Nu și-a mai exercitat meseria din 1997, e drept, acela fiind anul în care a părăsit definitiv catedra pentru un post în administrație. Mai întâi inspector […]

  • Martirii carantinei

    28 iulie 2020

    Printr-o ironie a sorții, săptămîna trecută Marea Neagră și-a luat și ea rația de libertate, fiindcă din două sute de mii de samavolnici care s-au scăldat în lipsa de respect […]

  • Cel mai scump dulap din istorie

    28 iulie 2020

    „Am obținut pentru România o sumă impresionantă, 79,9 miliarde de euro“, a zis președintele Iohannis, și s-au găsit destui să se repeadă să-i pupe mîinile ca unui binefăcător. Banii ăștia, […]