Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Averescu la începutul legendei

Zoom Averescu la începutul legendei

Alexandru Averescu, viitorul mareșal al României, a fost fiul unui ofițer țarist însărcinat cu paza cailor și a prăzii după ce muscalii civilizau un colț de lume. S-a născut în 1859 în Ismail, dincolo de Prut, printre cîntece căzăcești, salve de archebuză și sate luate din somn. De mic a arătat înclinații pentru strategie, știind să înainteze tiptil în livezile cu prune și să se retragă, apoi, cu prada în sîn, în fața gospodarului care alerga degeaba.

Familia lui se mută la Iași, apoi la București, iar tînărul Averescu își încearcă norocul la Școala de Arte și Meserii. Și arta, și meseria i s-au pus în cîrcă mai tîrziu, cînd felul în care a ajuns să ducă războaie i-a lăsat pe mulți cu gura căscată.

Pînă una-alta, însă, Averescu, în care tropăia milităria, s-a înscris voluntar în războiul din 1877. A luptat inteligent la Grivița, la Plevna și Smîrdan, reușind să rămînă viu folosind subțirimea extremă a corpului său și vederea slabă a lunetiștilor turci. A fost ridicat la gradul de sergent – nu atît pentru faptele sale, cît pentru vocația războinică ce iradia din el.

A urmat, firesc, Școala Militară de la Mănăstirea Dealu, iar cînd măicuțele n-au mai avut ce să-l învețe, a plecat la Torino, la Școala Superioară de Război.

Cînd s-a întors în țară, în 1890, Averescu era înalt și zvelt, cu alură de alergător etiopian de fond, dar cu tendoane de săritor în lungime și cu uitătură de aruncător de ciocan. Fin în mișcări și în conversație, cult și sobru, avea o știință a privirii care dobora adversarul la pămînt. Vorbea franceza, italiana, rusa și, din cînd în cînd, româna, iar apariția lui în uniforma de locotenent secera plutoane întregi de cucoane măritate cu burțile, gușile și portofelele unor bătrîni bogați.

Averescu e numit, pe rînd, șef al Școlii Superioare de Război de la București, atașat militar la Berlin și șeful Secției de Operațiuni a Marelui Stat Major. Carol I îl face general de brigadă în 1906 și ministru de Război în 1907. Ăsta a fost, de altfel, și ghinionul răscoalei țărănești din acel an, care, în loc să-și numere cîștigurile, și-a numărat morții.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale
  • Dacă…

    17 iulie 2018

    Dacă în locul mahmurilor șefi de stat care pritocesc soarta lumii s-ar fi întîlnit la Helsinki căpitanii echipelor de fotbal ce-au pompat bucurie, vreme de trei săptămîni, pe străzile globului […]

  • Pușcăria ca poliție politică

    17 iulie 2018

    Un document scos de Băsescu din vechea lui arhivă neagră arată felul în care inculpaților li se anulează șansa unui proces corect. Asta se face “în conformitate cu dispozițiile articolului […]

  • Nea Delirache

    17 iulie 2018

    Au dat-o jos pe Kövesi, pedestrimea pesedistă voia să plece la casele ei, când s-a auzit Liviu Dragnea: Nuuu, mai stați, lupta abia acum începe! Mai repede depistezi așchii de […]

  • Cum a reușit Klaus Iohannis să despartă calul de porumbel

    10 iulie 2018

    După ce s-a jucat o lună de zile de-a Petrarca, domnul Iohannis a scos-o pe Laura din cărți, spulberînd mitul iubirii eterne. Nu i-a fost foarte greu pentru că acolo […]

  • 11 ani cu revocare

    10 iulie 2018

    “…indiferent cît de atacați am fost, indiferent cît de umiliți am fost în fața societății, în fața familiilor noastre, tîrîți în noroi, fără posibilitatea de a ne apăra…”, zice Kövesi […]