„Tipul ăla a pus găuri în mine, Marcule!”
„Și tu le umpli cu ură, Mihai!”
Cam ăsta e nivelul de măiestrie al dialogului din Bad Boys for Life. Desigur, se poate argumenta că nu pentru dialog meșterit merge lumea la un asemenea film. Tot ce se poate. În definitiv, pînă și narațiunea trebuie să facă un pas înapoi cînd intră în cadru Martin Lawrence și sex-appeal-ul lui de purcel vietnamez hrănit cu esență de pîine și cartofi prăjiți. Și nu, faptul că acuși se fac 20 de ani de cînd e complet irelevant în lumea filmului nu e o scuză. Vrei să faci filme de acțiune, dă jos fălcile alea cu valențe de buci. O fi avînd Stallone mutra lui Frankenstein scăpată în mixer, dar moșuleanul se ține excelent la 73 de ani. Martin are 54 și o tonă în plus.
E greu să pui eticheta de „serie” sau „franciză” peste Bad Boys. În cel mai bun caz, ele sînt doar o colecție de filme disparate, primul lansat în ’95, doar-doar va profita de interesul pentru acțiune de cuplu. Cuplu de polițiști, desigur, în tradiția inaugurată de Armă mortală. Al doilea apărea tîrziu, abia în 2003, împins în față de o profundă lipsă de idei, aceeași care împinge toate expirăciunile să devină remake-uri și în prezent. Asta așa, ca să nu vă plîngeți că nu există tradiție la Hollywood.
Nici unul, nici celălalt n-au zăbovit prea mult în memorie, așa cum nici fast-food-ul ăla ordinar nu sălășluiește îndelung în stomac. Să spunem doar că erau regizate de Michael Bay și să le lăsăm scîrbiți înapoi în praful uitării. Nu există îndeajunsă nostalgie să justifice o revizionare.
Al treilea, după cum spuneam, pare mai mult Bad Momma’s House, dată fiind capacitatea lui Lawrence să joace o grăsană purisană fără să aibă nevoie de prostetice. Altfel, e simplu: oamenii răi cu suflet rău vor răzbunare, Will Smith e pe lista lor, deci să acțiune și investigare.
Între noi fie vorba, habar n-am ce le-a făcut Prințu’ din Bel-Air mafioților ălora, dar cumva îi înțeleg. Numai dacă au fost nevoiți să-i vadă toate filmele din ultimii zece ani și e destul ca să justifice tendințele homicidale.
Nu vă temeți că v-ați putea lovi de unele șabloane folosite pînă la exasperare în filmele de gen. Cuplul de regizori s-a arătat a fi sîrguincios, așa că le-a folosit pe toate. Dacă respirați în anii ’90, fie și în comă profundă, le știți. Și nu e genul ăla de folosire elegantă, care îmbină șarmul cu nostalgia și îl scarmănă nițel în suflet pe spectator, ducîndu-l cu gîndul la tinerețea fugită odată cu filmele. Nu, aici cadrul e sufocat de convenționalismul care conduce fiecare scenă. Will Smith e în spital și, în cadrul următor, purcelul vietnamez plînge ca proasta, țeapă, e de fapt nunta lu’ fii-sa. Și Will Smith e acolo, în cărucior cu rotile, dar se ridică în picioare cînd trebuie să facă toastul. Și așa mai departe.
În final, povestea se arată a fi un adevărat festin de idei cu adevărat tîmpite și clișee odios de răsuflate, punctul culminant fiind – și va asigur că nu glumesc deloc – „Ăla negru care respira greu era tac-su, bă!”. N-am văzut asemenea nivel idiot de scriitură de multă vreme și sper să treacă măcar tot atît pînă cînd idioțenia va lovi din nou. În altă ordine de idei, Bad Boys 4 e deja în preproducție, deci nu va faceți griji, mama proștilor e gravidă ca întotdeauna. Ceea ce ne arată cît de important e să precizezi, cînd ieși nervos de la un film extrem de prost, „S-o fut pe mă-sa ăluia care l-a făcut, dar neapărat cu prezervativ!”.
Bad Boys for Life. R.: Bilall Fallah, Adil El Arbi. Cu: Will Smith, Martin Lawrence.
