La adăpostul simptomelor de bătrîneţe, otrava lucra în abdomenul lui Mircea Ciobanul, dar mai repede lucra, în mintea Doamnei Chiajna, ideea de a-l înlocui pe soţ cu fiul său minor. Asta se întîmpla în după-amiaza zilei de 25 septembrie 1559, cu o săptămînă înainte ca boierii pribegi să se adune, înarmaţi cu săbii, cu topoare şi cu o listă neagră plină de fantezie. Prin boierii pribegi trebuie să înţelegem boierii cu cai iuţi, pe care masacrele ordonate de defunctul Mircea Ciobanul i-au surprins călare şi în afara bătăii norului de săgeţi. Puţini, dar vii, boierii pribegi puneau la cale îndepărtarea lui Petru cel Tînăr de tronul pe care mă-sa dorea să-l păstreze în familie.
Bătălia s-a dat la Româneşti, o localitate care azi, pe şoseaua Bucureşti-Piteşti, face cam acelaşi număr de victime. Pribegii au învins, dar asta numai pentru că, în această luptă pripită, Doamna Chiajna n-a beneficiat nici de sprijinul turcilor şi nici de avantajele trădării. La bătălia următoare, ţinută la Şerpăteşti, aceste amănunte s-au rezolvat şi Petru cel Tînăr a ieşit biruitor. În fine, ultimii boieri pribegi au fost rezolvaţi la Boiani, unde prezenţa ienicerilor a fost considerată ca fiind exagerată, la fel ca şi suma trecută pe factura emisă de sultan. În momentul victoriei, Petru cel Tînăr avea 13 ani şi o fire blîndă, ambele aspecte nefiindu-i absolut de nici un folos. Domnia sa a ţinut pînă în 1568 şi s-a deosebit de a tatălui său prin numărul net inferior de decapitări boiereşti. De fapt, puţinele execuţii în masă i s-au datorat Doamnei Chiajna. Ele au avut ca scop nu atît răzbunarea, cît păstrarea aparenţelor într-o epocă sîngeroasă. Cînd mamă-sa a căzut în dizgraţia Porţii, Petru cel Tînăr a fost mazilit la 22 de ani, vîrsta la care tinerii de azi abia pică Bac-ul a treia oară.
„Româneşti, o localitate care azi, pe şoseaua Bucureşti-Piteşti”, cred ca va referiti la Bucuresti-Ploiesti.