La un moment dat, cumva peste noapte, au apărut blog-urile ţinute de politicieni. Şi în alt moment, tot din senin, presa a început să citeze din postările pe blog-uri ale politicienilor. Cumva, pe nesimţite, nişte declaraţii propagandistice, care puţeau a partizanat mai rău decît salamul stricat pe care-l adulmeca în vremurile lui de glorie primarul Piedone, deveneau ştiri şi intrau pe uşa din faţă a presei cotidiene. Infoteleviziunile au început să construiască emisiuni întregi şi dezbateri infinite dintr-o simplă frază scrisă pe un blog intitulat „personal“ de către personaje precum senatorul Urban.
Nimănui nu i se părea nimic în neregulă, nimeni nu vedea aţa albă cu care presa îşi cosea neputinţa. Treptat, politicienii au început să-şi facă şi mai multe blog-uri, astfel încît azi, şi poate şi mîine, presei nu-i va mai rămîne altceva de făcut decît fie să stea cu microfonul întins pe la palatele Cotroceni sau Victoria ori în faţa uşilor închise pe dinăuntru de la CCR/DNA, fie să citeze blog-urile personale ale oamenilor politici. Informarea publicului a devenit, aşadar, doar ecoul unei propagande lejer organizate în care nişte oameni politici se scoală dimineaţa şi scriu pe Internet nişte fraze convenabile pe care ziariştii le preiau. E banal să-ţi dai seama că o ştire nu e nici pe departe o părere interesată a unui gagiu politic care declară că duşmanii lui sînt hoţi şi proşti în timp ce el e cinstit, genial şi harnic, dar ce contează!
Azi, de exemplu, am văzut cel puţin trei ştiri făcute de politicieni bloggeri: una în Evenimentul zilei, una pe ziare.com şi una la Realitatea TV. Toate conţineau sintagma „a declarat Icsulescu pe blog-ul personal“. Iar ştitile erau variaţiuni ale aceleiaşi marmelade a propagandei marca Băsescu, în care geniul PDL este victimizat din toate poziţiile, îndreptăţit la viaţa politică eternă şi demn de voturile oamenilor celor mai cinstiţi şi de bună credinţă din această ţară. Cristian Preda calculează că la suspendarea trecută a fost nevoie de 67 de zile, iar acum de doar 48 de ore şi trage concluzia că asta e cîh şi atentat la democraţie. Teodor Baconschi, în loc să recomande o brînză mişto, invocă înspăimîntat „agenda Grivco“ (bine că nu ne îngrozeşte cu „soluţia imorală“), iar Elena Udrea, citată la Realitatea TV, îngaimă şi ea ceva despre abuzul USL privind legea referendumului. Între timp, pe blog-ul lui Adrian Năstase treaba merge mai departe ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Echipa din faţa gratiilor continuă să publice postări mai vechi de-ale celui care a fost, totuşi, primul blogger adevărat dintre politicienii României. Fireşte, sloganul „Cititorii mei sînt mai inteligenţi decît scriitorii altora“ e extrem de original şi, deşi e doar o parafrază, nu un plagiat, tot ne duce cu gîndul, nostalgic, la o revistă cîndva plină de umor.
