Cel mai mare cascador român din toate timpurile a fost un secui născut la Miercurea Ciuc, în 1946. Szobi Cseh a pus bazele violenței credibile în cinematografia socialistă din estul Europei. A introdus în scenele de luptă bătaia reală, a revoluționat prăbușirile cu calul, a inaugurat săriturile fără protecție de la înălțimi de peste 30 de metri, a folosit trambulina și cablul în efectul de explozie și împușcătură. Preșul care, odată tras, culcă la pămînt un întreg escadron călare e ideea lui. Și tot ideea lui e săritura lui Buză de Iepure, cu tot cu cal, printr-o fereastră de sticlă. Szobi Cseh a inventat cascadorul-actor, bătăușul care îl concurează pe erou, rezerva care joacă alături de personajul principal.
Încă din copilărie, a beneficiat de o aranjare curajoasă a cromozomilor, care l-a transformat într-un băiat cu energie nelimitată. Cățărător, săritor, înotător, scufundător, alergător, uneori chiar zburător, Szobi și-a uimit tovarășii de joacă fără întrerupere. A continuat să-și uimească prietenii din liceu, colegii de facultate, regizorii, producătorii și milioanele de spectatori din sălile de cinema cu îndrăzneala nebună și incredibila lui rezistență la căzături.
În 1964, cînd încă era student la Educație Fizică și Sport, s-a angajat la circ. Ani de zile s-a antrenat ca trapezist, saltimbanc, acrobat și echilibrist, mereu în căutarea zborului perfect. Iar primul lui zbor norocos l-a adus pe platourile filmului Dacii, unde s-a făcut remarcat printr-o spectaculoasă căzătură de pe ziduri. Imediat, Szobi a fost adoptat de cinematografia românească. Aproape că n-a fost film românesc cu bătaie sau explozii în care să nu fie Szobi implicat. Ba chiar studiourile DEFA Berlin din RDG l-au solicitat în numeroase rînduri. Școala lui de cascadorie a produs mulți profesioniști și multe secvențe memorabile. Fără Szobi Cseh, filmele românești cu bătaie ar fi avut doar palme și înjurături.
Dar unde Dumnezeu dă mușchi, se zice că mai ia din minte. Szobi s-a făcut turnător la Securitate din proprie inițiativă. Nu l-a forțat nimeni, nu l-a amenințat nimeni, nu i-a promis nimeni nimic. El s-a dus de bunăvoie și i-a dat în gît pe colegii lui cascadori, pe actori, pe regizori și producători. Era celebru, era bogat atît cît putea fi cineva în socialism, era cel mai bun din breasla lui. Nu-i lipsea nimic, decît, după cum s-a văzut, puțină minte. CNSAS l-a deconspirat în 2011, iar Szobi Cseh s-a dezvinovățit spunînd că el n-a turnat, ci a denunțat corupția din lumea filmului. A fost, cum ar veni, un precursor al campaniei anticorupție din vremurile ce urmau să vină.
În democrație, Szobi a prins tot mai puține roluri. Studiourile n-au mai plătit băieți cu spinarea de oțel, dispuși să dea cu ea de pămînt. Au apărut efectele speciale, cost-cutting-ul, imaginea generată pe computer, iar Szobi și-a mestecat amarul în sala sa de sport. Dar în trupul lui incasabil a pîlpîit mereu o inimă generoasă, chiar dacă, uneori, administrată prost. Spre sfîrșitul vieții, Szobi și-a pus arta și timpul în slujba copiilor săraci și al celor cu dizabilități, pe care i-a învățat să lupte, să cadă și să se ridice, să-și oțelească oasele și caracterul, să se ferească de droguri, de violență și de pușcărie.
A fost lupta lui de răscumpărare, ultima lui cascadorie și cea mai nobilă, înainte de căderea cea lungă în mormînt.
Buza de iepure chiar a fost denuntator nu informator. Ca orice secui iubea enorm caii si sigur ca suferea cand vedea ca aceste animale nobile erau flamanzite si neingrijite din cauza furturilor din sumele alocate pentru ingrijirea lor la studiourile Buftea .A reclamat omul la conducere,nimic,la partid,nimic,la militie,nimic apoi s-a dus la Securitate crezand ca astia sunt mai breji,aiurea.Daca nu stiti cum se halea coruptia ,cica dupa fiecare film istoric puteai vedea la doua trei luni pe bulevard diverse sotii,amante, prietene,fiice,sotii,sefe,etc ale regizorilor, producatorilor, etc purtand posete din aceeiasi piele ca cizmele lui Mihai Viteazul ,catifele identice ca a lui Oana lui Stefan cel Mare,caciuli si ilice de samur ca Doamna Chiajna si tot asa !- Dar barbatii, ce geci, ce pantofi,ce borsete,ehehe ! Daca i se poate imputa ceva lui Sz. C este modul prostesc si partizan in care i-a luat apararea lui Petrov referitor clipul cu copilul pocnit ,sustinand ca-i facatura fara a avea nicio calificare, amenintand cu bataia ca ultimul derbedeu niste jurnalisti care il luasera in bobeu pe marinar.Toata rusinea ,pacat ca a terminat cu viata si cariera in acest mod.
Emoționant articol! Într-adevăr Szobi cze
Dacă ar mai exista Securitate, m-aș duce și eu sa ii torn pe aia care au făcut trasee pentru orbi la metrou, sau ca suntem jefuiți de firmele de asigurări. Dar avem DNA, asa ca am ales calea demnității și nu torn nimic la ăștia.
Pfff, ce frumos scris!