Se mai întâmplă poate să te-ntrebe cineva cât e ceasul, dar chiar m-am mirat când, într-o dimineață, un om al străzii care împingea pe bulevardul 1 Decembrie un cărucior de cumpărături m-a întrebat dacă e vineri. Măcar dacă întreba în ce an suntem știam că-i un călător în timp, iar căruciorul plin cu cartoane vechi și pungi e, de fapt, o mașină a timpului deghizată.
E cumva ciudat că întrebările pe care ți le pune un necunoscut pe stradă sunt dintr-un spectru atât de îngust. Ora, niște indicații despre cum se ajunge undeva, eventual unde-i un bloc anume sau o instituție publică. Ar trebui diversificate întrebările. Ar aduce puțină culoare și mister în viețile noastre să te oprească cineva pe stradă ca să te întrebe disperat cine e președinte sau cine a câștigat al doilea război mondial. Iar el să răsufle ușurat și să exclame, cu o lacrimă în colțul ochiului: „În sfârșit, am ajuns acasă”, atunci când îi spui că forțele Axei au câștigat războiul, respingându-i pe americani și pe ruși imediat ce România a întors armele la 23 august.
