De mare bucurie avurăm parte, în ultima etapă. Mă asculți? Sîntem olteni pe viață și pe moarte, sîntem olteni – lăsarăm adversarii desculți! Oltenia, eterna Terra Nova, cîntec are astăzi în priviri: Hai CSU, hai și FCU Craiova, care trăiesc acum din amintiri!
Fu, virgulă, teribilă această rundă din Superligă. Ambele echipe din Oltenia cîștigară amîndouă. Da’ nu cîștigară orișiunde cu fitecine. Cîștigară în fața unor echipe redutabile, echipe de play-off, cu șanse la titlu. FCU bătu Rapidul, surprinzător, răpuse fiara din Giulești chiar în propriul ei bîrlog. Da’ nici CSU nu se lăsă mai prejos, căci trecu de CFR Cluj, cea mai temută echipă a ultimului cincinal. Adicătelea, ca cum ar veni, o iubire alb-albastră de la Universitatea Craiova, deși divizată, îi învinse pe vișiniii de la căile ferate din București și Cluj. Universitarii au bătut feroviarii!
Aceste întîmplări fericite ridică și niște întrebări interesante, totuși, legate de identitate. Cît de „universitari“ mai sînt cei de la Rapid și CFR Cluj?
Care este „adevărata“ Craiova? Răspunsul se pierde în negura timpurilor. La origini, Craiova se numea Pelendava, pe vremea dacilor și, ulterior, a romanilor. Pe urmă au mai venit și alții… puși pe jaf și cucerire. După ce au mai venit Dinel Staicu, Gigi Nețoiu &ejusdem farinae (caută traducerea!), zău, se pierdu orice noimă. Sînt multe detalii care se pierd în Deceniul Întunecat, în anii nesfîrșitei tranziții. Așa se făcu că, azi, tot mai continuă disputa pe moștenirea Craiovei Maxime. Ar fi chiar amuzant, dacă nu s-ar lăsa cu chestii nasoale. Cînd fu mare Mititelu i-a încurajat pe cîțiva cretini din galerie. Acum ăștia s-au ridicat împotrivă-i, se știe ce-au făcut la Sfîntu Gheorghe. Idioții au tot insistat să dea bozgorii afară din țară. De parcă marele Crișan nu s-ar fi numit Zoltan, ca pui de dac și de roman… Nu-i bai că nici peste drum, la FCU, nu se făcură atît de multe, așa cum se lăudară. Hai, să trecem peste detaliile privind afilierea clubului, sub sceptrul Olguței. Ar fi prindere de urechi prin chichițele avocățești. Treaba-i că, de la o vreme încoace, nu te mai prinzi ce-o fi în mintea conducerii. Rotaru, băiat mult mai finuț decît Mititelu, se laudă că-și propune un fotbal-șampanie. Băi, vericule, nu-ș’ ce făcuși, da’ trecură 30 de ani de cînd nu mai ajunse un titlu în Bănie, cu fotbalul-zaibăr… Identități oltenești.
Identitățile feroviare îs la fel de haioase. CFR Cluj și Rapid București își asumă originile proletare – ar fi, cum ar ar veni, două cluburi ale clasei muncitoare. Pe bune? CFR Cluj o fi fost o echipă „muncitorească“ – înainte de ’89, cînd juca prin ligi inferioare. Acum, deși ia titlu după titlu, n-adună prea mulți iubitori, mai umblă vorba că ar fi o creație a Sistemului. CFR-ul are niște probleme, clar, deși Rapidul gonește nebunește! Cu toată simpatia, merită în veci subliniat faptul că galeria lu’ Rapid n-a fost membră de partid. În epoca postdecembristă, Rapidul a cîștigat titluri cînd a fost George Copos patron, fost membru CC al PCR. Antrenori erau Mircea Lucescu sau Mircea Rednic, de la Dinamo, echipa milițienilor securiști. Identități muncitorești…
Ce-ar mai fi de zis? Mai ușor cu identitatea pe scări! Bine că bătură oltenii. Hai România!
