Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Comparația care zăpăcește nația

Zoom Comparația care zăpăcește nația

Anul fotbalistic 2022 a debutat promițător. A început, în Spania, cu marea surpriză din meciul Getafe – Real Madrid, 1-0. A continuat, în Italia, cu Juventus-Napoli (1-1) și Milan-Roma (3-1) – noi episoade din clasicul serial de război macaronar Nord contra Sud. În Germania, avurăm parte de Bayern München – Borussia M’Gladbach – alt meci clasic, altă surpriză (1-2). În Anglia, au jucat în FA Cup, cea mai veche competiție din lume, înmatriculată în 1871. Pe vremea aia, noi, în Principatele Unite, abia ne gîndeam să pregătim meciurile de baraj împotriva Turciei, pe teren neutru, pe mizeria de gazon de la Grivița, Plevna sau Smîrdan… Astăzi, iată, mai multe trupe din strămoșeasca Ligă 1 au invadat Turcia, mai precis spus Antalya. Tot în Turcia, simpaticul Șumi a făcut iarăși un show de excepție, temperamental, după ce Malatyospor a fost furată (din nou!) de bandiții de arbitri. Vestea și mai bună, pe plan intern, este că pe Aeroportul „Henri Coandă“ a aterizat Laszlo Bölöni, un pui de dac. „Au învins… dacii!!!“ – așa titra gazeta Sportul, în 1983, atunci cînd Loți al nostru i-o băga în ațe marelui Dino Zoff, portarul Italiei, campioana mondială en-titre. A fost din lovitură liberă, pasa lui Ilie Balaci. Întoarcerea lui Bölöni din lunga-i pribegie ar putea însemna (temporar, măcar) rezolvarea unei crize, umplerea unui vid de putere. Cineva tot trebuie să guverneze Naționala, din poziția de selecționer cu acte-n regulă.

În consecință, de ce-am fi triști, cînd iarna ni-i senină? Ca iubitori de fotbal, nu sîntem. Ca români, însă, este aproape obligatoriu. Tristețea, nefericirea, ura de sine, de la o vreme încoace, au devenit cele mai importante puncte din fișa postului de român. E grea meseria de român. Nu ne-a ajuns că-n România se fură. Ținem să fim considerați în continuare corupții corupților. N-ajunge că ne comportăm ca proștii. Cu specifică voluptate masochistă (nu duce nicăieri), ținem să clamăm morțiș: noi sîntem chiar proștii proștilor, noi sîntem „cretinii Europei“! Ș.a.m.d. Comparațiile cu „Occidentul civilizat“, în loc să ne inspire, au ajuns să ne tot stîrnească un autodistructiv chef de depresie colectivă. „Nu mai e nimic de făcut aici… Țară de căcat, popor de căcat! – ați tot auzit-o pe asta, este, stimați telespectatori? E un alibi perfect (cifrele sînt greu contestabile) pentru oricine vrea să se despartă de România. Noi, aici, stăm clar mai nasol decît majoritatea partenerilor noștri din UE. La fel, revenind la fotbal, nici coeficientul UEFA nu recomandă Liga 1, Liga noastră. Există, din nenumărate motive, o distanță greu măsurabilă între Liga noastră și Ligile din Top 5.

Or, noi, ca microbiști români, ce-am ajuns să facem? Ne tot jelim întruna – asta facem! „Ce fotbal se joacă la ei și-n ce hal am ajuns noi…“ – alt clișeu. Nu vom fi prea curînd spanioli sau italieni, cu atît mai puțin nemți sau englezi. Băi, dar măcar ne putem elibera de obsesia comparațiilor? Atît cît se poate omenește prevedea, în secolul acesta Liga 1 a noastră nu va performa la fel ca La Liga, Serie A, Bundesliga sau Premier League. Asta e. Totuși, ne putem bucura de fotbalul jucat pe alte meleaguri. Dar, mai ales, putem importa niște chestii care ni s-ar potrivi și nouă, punctual. De exemplu, meciul Getafe-Real a probat faptul că amărăștenii de pe locul 16 îi pot bate pe granzii de Madrid. De ce n-am reveni și noi la un campionat fără play-off/play-out? Fără tîmpita înjumătățire a punctelor. S-o potrivi asta în Olanda, Belgia sau Elveția. Nu există așa ceva în Spania, Italia, Germania sau Anglia. De la englezi ne-ar putea inspira maniera de abordare populară a meciurilor de Cupă, sînt toate o sărbătoare. Germania, firește, ne poate ajuta la organizare – la ei, prin regulament, cluburile de Bundesliga n-au patron unic, nici finanțare majoritară, de la consiliu. În Italia, de cîțiva ani, au schimbat piciorul – grație reformelor din educație, în Serie A sînt multe meciuri spectaculoase, nu „italienești“, cu scoruri mici și mize meschine, cum sînt acum, la noi.

Avem, așadar, destule surse de inspirație. Dacă sîntem un pic deștepți, nu chiar proștii proștilor, vom descoperi chiar de anu’ ăsta că inspirația e mai bună decît comparația. Degeaba te tot compari, tu, românule, cu alții. Degeaba te tot jeluiești că vai de mama noastră! – nu vom fi niciodată ca barosanii. Dacă ești român adevărat, hai, uită tristețea. Fură meserie – know-how îi zice acum –, străduiește-te să pricepi cum acest nău-hău poate fi adaptat la realitatea locală! Și, astfel, într-o bună zi, nu ne vom mai compara atît de mult cu alții. Vom fi noi înșine, nu mai mult decît atît. Hai România!




Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale