Anchorman 2 e, de departe, cea mai bună comedie pe care am văzut-o în ultimii ani. Poate că din 2004 încoace, cînd Ron Burgundy, prezentatorul care probabil c-ar face sex cu propria coafură dacă ar putea, a apărut în Anchorman 1 – Legenda lui Ron Burgundy. Bine, asta poate să nu însemne mare lucru, căci toate filmele de comedie sînt foarte slabe. Se știe că, dacă vrei umor, trebuie să te uiți la seriale.
La o primă vedere ai putea zice că e un film cu idioți, clasicul film cu idioți. Și s-ar putea să nu greșești foarte mult. Da, îi faci pe unii idioți tocmai pentru a putea să faci ce vrei cu ei, tocmai pentru a le putea pune în gură orice sau pentru a-i tîrî în cele mai absurde situații.
Deci poate că așa e, dar replicile, situațiile, miza să zicem mai mare – canalele de news, epoca știrilor, cimpanzeul care se uită la televizor absorbit cu totul de curgerea lumii –, toate sînt foarte bine făcute. Cît despre actori, n-ai ce să comentezi: Will Ferrell, Steve Carell (în forma lui bună, cea din The Office – probabil cel mai bun serial de comedie), Paul Rudd (cel care s-a scăldat numai în comedii romantice călduțe și grețoase, dar care aici e foarte bun), David Koechner, cunoscut de mine ca prieten al lui Ferell în The Office, misoginul scîrbos cu gura strîmbă, provincialul prost ca o piatră trimisă la examenul de rezidențiat. Mai e și Christina Applegate, o tipă care mie nu mi-a spus niciodată nimic. Asta poate și pentru că nu ne-am întîlnit…
Scris de Will Ferrell, filmul are umorul în toate variantele sale, de la alunecatul pe banană și palme date după ceafă, în hohotele abrutizaților, la scene absurde, cum e cea în care Burgundy, orb, trăiește retras din lume, pe malul oceanului, într-un far și unde odată, povestește el, și-a frecat douăzeci de minute piciorul cu gîndul că se masturbează. Cum naiba nu și-a dat seama? – îl întreabă prietenii. Pentru că e orb și orbii au o condiție deplorabilă, nu-i așa?
Sîntem în anii ’80, se lansează CNN, primul post de știri din lume care va emite 24 de ore din 24. Lumea e consternată: oare există atîtea știri încît să umpli cu ele 24 de ore? Există, totul poate fi o știre. Depinde cum o prezinți și cît de dispuse sînt maimuțele din fața televizorului s-o înghită.
In paragraful 3 e o greseala: Koechner e prietenul lui Carell in The Office, nu al lui Ferell.