Ce ați căutat, măi, în munții noștri?! Românii tot aroganți rămîn. De parcă nu le-ar ajunge că ne-au eliminat, mai țin să ne bată și obrazul, nouă, dacilor. Ne rămase-n minte ce a declarat Maurizio Sarri (respect!), la conferința de presă, după meciul CFR-Lazio (0-0), la Cluj. Auzi, tu… S-a jucat pe un gazon deplorabil, cică – punea în pericol fizicul jucătorilor –, iar ai noștri ceferiști, astfel, n-au dat dovadă de respect, un concept pe care-l promovează UEFA. Ce spui, fratello antrenorule, din Cetatea Eternă? Parc-ai fi Dan Petrescu, te-ai învățat să te tot plîngi… Tu nu știai unde vii? Ce, credeai că pe stadioanele din Dacia e lux ca la noi, pe Stadio Olimpico din Roma?
De ce nu rezistă gazoanele din România? Stimați compatrioți, rămîne un mister. Rămîne la fel de adînc, precum multele mistere legate de cultura și (probabil) civilizația dacilor. O posibilă explicație ar fi aceea că, populație de păstori fiind, noi preferăm să nu ne atingem de gazon. Lăsăm iarba în seama oilor, s-o pască. E doar o ipoteză, desigur… De-a lungul milenarei noastre istorii fotbalistice, viața ne-a deprins cu ideea că terenul nostru propriu e fatalmente precar. Am luptat prin mocirlă, prin orezării, prin nisipuri, dar nu ne-am predat niciodată! Am continuat să plimbăm bășica rotundă, de-a lungul și de-a latul terenului. E arhicunoscut faptul că jocul de fotbal a fost inventat de noi, dacii.
Noi, dacii, mai avem și alte mistere, păstrate cu sfințenie, pînă-n ziua de azi. De ce-i jale pe la școlile de copii & juniori? De ce se dă atît de complicat o licență pentru antrenori? De ce Comisia de Arbitri a ajuns un fel de stat în stat? De ce întreg sistemul nostru competițional este atît de tîmpit? Astea-s întrebări triviale – ne-am plictisit pînă și noi, profanii din presă, să le tot repetăm. Trebuie să existe un sens mai adînc, cunoscut doar de cîțiva inițiați care, precum înțeleptul Deceneu, practică misterele zeului Zamolxe.
Prin urmare, deci și așadar, să nu mai vină unu’ de la Lazio Roma să ne dea nouă lecții despre gazonul strămoșesc! Romanii, cînd au ajuns pe aceste binecuvîntate meleaguri, s-au apucat să construiască drumuri, apeducte, terme… Și la ce le-au folosit? Nu ne-au învins! Azi, după ce s-au retras, ca lașii, tot noi am izbîndit peste timp. Nu ne-am lăsat: n-avem autostrăzi, merge greu cu canalizarea, iar spălatul rămîne un moft. E drept că romanii ne-au lăsat și o limbă superbă, o limbă neolatină, limba română. Încă n-am izbutit s-o îngenunchem definitiv, dar ne dăm consecvent silința, zi de zi. Work in progress, cum ar veni.
Ca să nu mai fie atît de ofuscat nea Maurizio, îl putem asigura că în Superliga noastră sînt doar scoruri „italienești“, mici, ca pe vremuri. În ceea ce privește starea suprafețelor de joc, îl invităm să mai aibă puțintică răbdare. La noi nu-i chiar ca pe Olimpico, de la Roma. La urma urmei, n-au trecut nici două mii de ani de cînd romanii veneau să joace cu noi, dacii. Hai România!
