Circuitul antrenorilor în natură – un fenomen natural și universal – determină climatul spațiului mioritic, deal-vale. Fenomenul ăsta ar merita să fie predat copiilor încă de la orele gimnaziu, pînă s-ajungă, nevinovații, în malaxorul așa-ziselor Academii de fotbal.
Pe meleagurile fotbalului nostru mioritic, antrenorul este plasat în vîrf, la deal, cînd conducătorii îi încredințează contractul și mandatul. Aceiași conducători îi vor da și valea, nu peste prea mult timp, întrucît șefii din Superligă n-au răbdare, prin natura lor. Astfel, în Mioritza’s Country, antrenorii ajung să fie ca apa – tot reciculă prin natură. Ies din vale și ajung iarăși la deal, la alt club, acolo unde promisiunile-s multe, iar valea e unică, o aventură ce va urma, în curînd. Pesemne că, și din aceste motive, fraților, baza de selecție a antrenorilor români din Superligă, vai, ajunse să fie foarte restrînsă. Constituie deja un club elitist – sînt ca invitații permanenți care se perindă zi de zi și noapte de noapte de la o televiziune la alta. Cu asemenea conducători de club, antrenorul românesc trebuie musai să repete aceeași poezie, parafrază din clasici de pe vremea bunicului: N-am venit să prind paltonul, / Nici să-l contrazic pe domnu’, / Am venit să-mi dați tricoul / Plus salariul și balonul! Tranziția de la tricou la palton și viceversa, monșer, devine o cestiune tot mai problematică, pentru sărmanii antrenori dintr-un campionat care era cîndva temperat-continental, dar ajunse să fie dominat de temperaturi excesive.
Ziserăm ce ziserăm pen’ că Superliga noastră strămoșească și-a schimbat 4 (patru) antrenori în săptămîna ce trecu. Cum ar veni (că tot e înnebunită lumea după statistici și cifre) ar fi 25% din efectiv. După Nicolae Abdică, înaintemergătorul de la FCSB = Steaua, au urmat alte trei demisii/demiteri într-o singură zi. FC Argeș, FC Mioveni și UTA s-au despărțit de foștii antrenori. Acum, deja, FC Argeș și UTA, două foste campioane, au noi antrenori. La UTA s-a întors László Balint, care plecase de la Craiova lui Rotaru. La FC Arges a venit Marius Croitoru, care abia se despărți de Craiova lu’ Mititelu. Deci, încă o dată, hai oltenii! Mai departe, logic ar fi ca și Dică să-i preia pe condamnații din Mioveni, ca un tip curajos și din județul Argeș.
Fără mișto, zău, e complicată viața de antrenor român în Superliga de azi! Unde să te duci cînd n-ai unde să te (mai) duci? Ce, au toți rezultatele lui Dan Petrescu? Sînt Mutu sau Rădoi? Își pot permite poziția de patron-antrenor ca Gică Hagi sau finul Gigi? Nu, din păcate, nu, dragilor… Antrenorul românesc întruchipează atmosfera acestui sezon din Superliga de toamnă – între tricou și palton, predă geaca iubitului club, ca o frunză pălită, în bătaia vîntului. Asta nu-i poezie, e proza noastră cotidiană.
Dacă antrenorii ar avea mai mult timp și conducătorii ar avea puțintică răbdare, eheeei, multe s-ar putea schimba pe planeta denumită, mai nou, Superligă. Este de apreciat faptul că d’alde Gigi Becali și Adi Mititelu, totuși, mai înțelepțiți, nu s-au repezit să-și desemneze un nou antrenor. Într-un binevenit răgaz de reflecție, prilejuit de pauza competițională, vor decide: ori găsesc un nou antrenor pe bune, ori își cumpără ei licența de pe undeva, de la o privată. Hai România!
