După ce, aproape trei săptămâni, Dobrogea n-a prea comunicat cu ţara decât prin intermediul reporterilor apocaliptici scufundaţi prin nămeţi, călătorul poate vedea azi că relieful acestei bucăţi din spaţiul carpato-danubiano-pontic s-a modificat, apărând numeroşi munţi de stivuire.
Deosebiţi de munţii de încreţire sau de cei vulcanici prin faptul că apar foarte repede şi sunt făcuţi, îndeobşte, cu excavatorul, munţii de stivuire au un mare dezavantaj: dispar destul de repede. Sper, totuşi, ca ăştia să dureze ceva mai mult, măcar cât să apuce Coco Popescu să mai bifeze două-trei recorduri, dintre care cel mai mult mi-ar plăcea cel cu „Prima alpinistă dispărută fără urmă în munţii de zăpadă de la Drajna“.
