Să-i dea Regelui ce-i al Regelui și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu. După 15 etape, la sfîrșitul turului de campionat regulat, Farul e pe primul loc. Felicitări, dragul nostru Gică, Măria Ta! De asemenea, se cuvine să-i aducem mulțumiri Domnului, căci, slavă Lui, iată, Superliga carpato-dunăreano-pontică a reușit să-și atingă un prim obiectiv, intermediar. Aproape toate echipele au izbutit să se întîlnească cu toate echipele, fără daune majore. Toată lumea trăiește, supraviețuiește. Ar mai fi de disputat, desigur, și cîteva restanțe. Ei, da! Cîte restanțe, de toate soiurile, n-ar avea Superliga lui Ginuțu….
La jumătatea trebii regulate, privind doar clasamentul, se ridică o întrebare legitimă: echilibru sau nivelare (în jos) a valorilor? Onest, răspunsul unui analist ar fi: habar n-am! Păi, atunci, iarăși ajungi la vorba aia (aproape lemnificată), cum că fotbalul este un fenomen social… Incertitudine e un termen la ordinea zilei, bîntuie societatea, societățile. Voilà de vezi! Aidoma societăților, majoritatea cluburilor din Superligă nu știu precis ce le poate rezerva ziua de mîine-poimîine. La cît de strîns e acum clasamentul, orice posibilitate e deschisă pentru echipele de rînd, de locu’ șase-paișpe. Cu două-trei înfrîngeri consecutive, te înfunzi în zona nisipurilor mișcătoare din play-out. Sînt doar cîteva meciuri de disputat pentru accederea în Paradisul din play-off și Infernul din play-out. Mai fă o minune, te rugăm, Doamne! Luminează mintea oficialilor și fă-i să priceapă, în sfîrșit, că sistemul ăsta competițional e o tîmpenie! La cum s-au nivelat valorile, spectacolul fotbalistic ar fi la fel de tare, plin de tot felul de surprize, la fel ca în campionatele de top ale Europei.
Echilibrul ăsta aparent din prima parte a competiției, totuși, nu generează mari iluzii privitoare la marea calitate a Superligii. În schimb, poate naște speranțe și comparații flatante pentru ai noștri. De exemplu, deunăzi, în Giulești, echipele de pe locurile 1 și 2, adică Farul și Rapid, au făcut un meci foarte bunicel. A fost, ca să zicem așa, un „meci european“. Rămînem obsedați de raportarea la Europa, vrem o țară ca afară. Tocmai de-aia, pesemne, pentru a demonstra că nasc și la România oameni, ultima etapă ne-a mai relevat o bijuterie de gol: surprinzătorul Popadiuc a înscris de la jumătatea terenului, a dat un „eurogol“. Ne mai gîndeam și că Liverpool al nostru, de bine ce-și revenise, a pierdut cu ăia de la Nottingham, ultima clasată. Îmi pare sorry, tăticule, dar Rapid al nostru a fost un precursor, la fel ca dacii, încă de acum mai multe etape, a pierdut meciul cu Chindia, echipa de pe ultimul loc, fără nici o victorie pînă atunci. Iar exemplele ar mai putea continua… Prin valorile afirmate hotărît de Superliga din România, ne confirmăm vocația europeană, într-o Europă plină de incertitudini. Om mai tot vorbi și despre arbitraje, despre „VAR-ul românesc“, colecționar de multe cartonașe galbene și roșii. Poate că-și revine. Băiatu’ e abia la început, a jucat doar un tur de campionat. Păcat de el, promitea, dar a deziluzionat, aspiră la primul loc al criticilor. Nu e VAR-ul cum e Farul! Hai România!
