Dacă mă întreabă un cineva „Ce regizor ai recomanda pentru o seară în care vrei să vezi un film bun, digerabil și nu foarte necomercial?”, aș încerca să-l vînd fără nici o reținere pe Danny Boyle.
Pe lîngă binecunoscutele lui Trainspotting, Slumdog Millionaire și 28 Days later, care au cam prins toate 3 statutul de filme-cult, britanicul mai are cîteva pelicule care, deși sînt perfect ok, fie au căzut în umbra celorlalte, fie n-au avut parte la vremea lor de promovarea pe care o meritau.
În stiuația asta e și Sunshine, din 2007, un Science-Fiction despre un echipaj trimis în misiunea foarte șmecheră de a reaprinde soarele cu cea mai mare bombă nucleară făcută vreodată. Pe măsură ce se apropie de astru încep să-și pună tot felul de dileme existențiale, lucru care e mișto și nu ajunge să devină plictisitor pentru că e oprit la momentul potrivit de un criminal psihopat care începe să hăcuiască tot echipajul.
Partea nu așa grozavă a filmului ăsta se întîmplă să fie chiar trăsătura stilistică forte a regizorului, filmările foarte dinamice ( a reușit să facă un film mișcat din povestea unui om care sta 127 de ore în același loc ), care aici fac ca ultima treime a filmului să fie haotică și disonantă total cu se întîmplă pînă atunci. Dar cînd ai bombe nucleare și criminali în serie cum să te mai plîngi de detalii.
