Primul care s-a prins cum stă treaba cu Rusia profundă a fost Pușkin. Autorul Damei de pică i-a povestit lui Gogol o întîmplare dintr-un orășel rusesc de provincie, iar Gogol, vizitat de inspirație, a scris Revizorul. Morala piesei e că într-un oraș de provincie cu administrația coruptă și hoață poți face coțcării cîte poftești. Cu o singură condiție: să pari venit în control de la Centru. Hlestakov al lui chiar vine de la Centru, unde e funcționăraș. Altfel, prost de bubuie. Îl salvează minciunile care, cu cît sînt mai neverosimile, cu atît îi bagă mai tare la idei pe notabilii orășelului în care a nimerit. Ăștia își dau seama că Hlestakov minte, dar concluzia lor e că numai cineva care are puterea de partea sa își îngăduie să mintă într-un asemenea hal. Fiindcă și puterea lor stă tot pe minciună.
Asta e, de fapt, filosofia nepieritoare a întregului imperiu. Rușii se mint între ei cu voluptate, într-o competiție a puterii care din palatul țarului ajunge pînă în izba mujicului. Bolșevicii au preluat această filosofie și au dus-o pînă la ultimele consecințe, mințindu-i pe mujici cu povestea că puterea se află în mîinile poporului. Minciunile lui Lenin și ale strategului Troțki au atins o perfecțiune gigantică sub Stalin, cel ce a convins poporul să-i încredințeze lui toată puterea, cînd l-a zeificat pe Lenin mort și cînd el s-a proclamat continuatorul defunctei zeități a religiei care devenise comunismul. O religie pe care a exportat-o mai întîi prin Internaționalele comuniste, iar apoi ocupînd militar jumătate din Europa.
Așa că atunci cînd Vladimir Putin l-a scos la suprafață de Stalin pentru meritul de a fi adus Rusiei măreția pierdută pe vremea lui Lenin n-a făcut asta doar pentru a rămîne la putere, ci pentru a păstra puterea după modelul lui Stalin, în timp ce simula tot mai mincinos că se supune democrației. De aici războaiele din Cecenia și din Georgia, plus intervenția din Siria, urmate de ocuparea Crimeei.
Săptămîna trecută, Christiane Amanpour l-a stîrnit la CNN pe istoricul Robert Kagan să zică ce părere are despre contribuția Americii la puterea lui Putin. Kagan a spus că America l-a încurajat pe Putin atunci cînd l-a lăsat să-și facă de cap în Georgia, Siria și în Crimeea. Americanii se pot consola că nici Europa n-a fost mai brează, ba chiar că, în pofida faptului că Putin a trezit doctrina militară stalinistă, și-a adîncit dependența de gazul și petrolul din Rusia. Rămîne însă o întrebare. Ce-ar fi făcut și America, și Europa dacă Putin ar fi cucerit Ucraina? Căci judecînd după atitudinea lumii libere din primele zile de război și după încetineala cu care s-a îndurat să ajute Ucraina, Putin s-ar fi ales cu cam aceleași proteste energice care nu l-au împiedicat pe Stalin să facă ce-a vrut în Europa.
Noroc ca Ucraina e condusa de un pianist de marca….