După eroicele fapte din primul război, maiorul Nicolae Rădescu a fost avansat colonel și a primit comenzi din ce în ce mai importante. Fiindcă luptele de front se potoliseră, dar luptele politice interne abia izbucneau, Nicolae Rădescu și-a oferit serviciile regelui Ferdinand și a fost numit adjutant regal în slujba reginei. Între 1926 și 1928 a fost trimis atașat militar la Londra, iar la întoarcere a fost avansat general de brigadă și a primit comanda Brigăzii 4 Roșiori, aflată sub protecția reginei. Printre partide de călărie, dineuri, conversații cu spirit și ținute de gală, generalul Rădescu a reușit să avanseze pînă la funcția de comandant al Diviziei 1 Cavalerie, cea mai puternică forță călare a României. Apoi, după doi ani, a trecut în rezervă.
Nicolae Rădescu a fost un politician viteaz, dar fără să reușească mare lucru, fiindcă eroismul prețuit în militărie era aici disprețuit. După combinații nereușite cu generalul Averescu și cu un disident al Gărzii de Fier, Rădescu ajunge sub supravegherea Siguranței. Se opune intrării României în război alături de Geramania, apoi se opune depășirii Nistrului. Îi critică pe generalii nemți care bat cu pumnul în masă la București și se alege cu un an de pușcărie la Tîrgu Jiu. La 23 august 1944, după întoarcerea armelor, numele lui e luat în calcul pentru noul guvern, dar e preferat pînă la urmă generalul Sănătescu.
Nicolae Rădescu ajunge, în cele din urmă, premier după ce, în octombrie 1944, e reactivat și avansat de rege. În decembrie 1944 e numit în fruntea ultimului guvern liber din următorii 50 de ani. A rezistat doar trei luni, fiindcă rușii au înscenat o manifestație cu morți a forțelor progresiste și au pretins că armata a tras în muncitori.
Cînd a venit Petru Groza la guvernare, prima lui grijă a fost să-i dea domiciliu forțat generalului Rădescu. Numai că generalul s-a refugiat la Legația Marii Britanii, unde a petrecut trei luni, pînă cînd autoritățile române s-au jurat că nu se mai ating de el. Bineînțeles că l-au mințit și l-au pus iar în domiciliu forțat, dar în cîteva luni Rădescu a reușit să-i ducă de nas pe agenți și să fugă din țară. După peripeții neașteptate, a ajuns în SUA, unde a pus pe picioare un comitet de luptă împotriva regimului comunist de la București. Cu bani oferiți de Malaxa, Rădescu a organizat reviste și conferințe, care au dat exilului românesc un sens anticomunist.
A luptat contra comunismului cu aceeași energie pe care a arătat-o pe Valea Trotușului în 1916, pînă la ultima suflare, care l-a părăsit la New York, în 1953.
1.888 de vizualizări
