„Campionatul Mondial definește tendințele“ – așa am auzit. Lumina vine de la Mondiale! O fi de bine, o fi de rău? Este amestecat, așa cum e amestecată și lumea din ziua de azi, cam confuză, că d-aia-i lume. De exemplu, ca tendință, nu-i rău că se prelungesc mai mult partidele, așa cum nu eram obișnuiți pînă acum – e bine să fie încurajat timpul efectiv de joc. Pe partea ailaltă, sistemul VAR pare să-și depășească limitele, măcar în privința sancționării poziției de ofsaid. Arbitrajul video îl pîrlește pe atacant, că era cu o unghie în obțai. Da, așa ceva se mai întîmplă pe hipodrom, unde cîștigătorul cursei se stabilește uneori, „la fotografie“, la o nară distanță. Totuși, deși pare ciudat, fotbaliștii nu-s ogari, cai sau cămile. Acordă-i mai mult credit atacantului, dom’le, că așa ne fuse vorba! Dacă vrem să nu ne conducă roboții, legiferarea asta (draconică și milimetrică) merită musai revizuită.
Tot ca tendințe, după primele două runde din faza grupelor, Campionatul Mondial din Qatar transmite mesaje provocatoare despre fotbal, sportul care – dulce vorbă de lemn – „a cucerit planeta“. Tăticule, ce subiect! Să-l tot dezbați la șpriț cu amicii (și cu amicele, ca să fim corecți)… Deci vestea bună este că lumea a rămas la fel – valorile consacrate rămîn stabile, iar toate echipele angrenate în campionatul planetar, da, joacă, „europenește“. O fi doar o coincidență? Qatar, reprezentativa țării-gazdă, a fost prima eliminată. Franța, campioana en-titre, a fost prima calificată din grupe. Pe de altă parte, nostalgicii fotbalului din secolul trecut pot zice pe bună dreptate: băi, prea s-au uniformizat! Unde mai sînt „petele de culoare“, exoticii veniți de nicăieri, cei care îi tot încurcau pe granzi? Arabia Saudită sau Iranul (consacrate rivale) se străduiesc, mai încearcă și ele apa Golfului cu degetul. Altfel, se poate constata că Africa, Asia și America Centrală stagnează, în minunata lume a fotbalului global. Deși teleportat pe pustii, actualul Campionat Mondial nu va face decît să renuveleze eternul derby dintre Europa și Brazilia. Argentina, la ediția asta, n-are față.
Brazilia – ăștia-s chiar periculoși, nu degeaba îi dădeau favoriți la casele de pariuri. Cînd au aflat și că s-a accidentat Neymar jr., zău, le-au crescut și mai tare emoțiile. Bine că și-a revenit băiatu’! Să sperăm că, prin figurația lui pe teren, ne va ajuta să cîștigăm un nou titlu mondial! Ca mai tot daco-romanul, de cînd nu mai joacă România și nici măcar Italia la Mondiale, asta e, tot trebuie să ținem cu țara noastră, cu Europa. Anglia nu e în Europa, dar, dacă ajunge să ia titlul, o susținem. Cu atît mai mult, la ce echipă are, și Franța poate să obțină încă un trofeu. Deși arogantă, Franța rămîne sora noastră. Om mai vedea ce aliați europeni ne mai putem găsi, din faza sferturilor încolo. Hai Europa! Hai România!
