Cu tătarii lui Adîl Ghirai pe urme, Grigore Ghica al II-lea fugea de-i scăpărau picioarele, iar paiele i se aprindeau pe miriște în urmă, lăsînd cronicarul să creadă că Vodă dădea foc grînelor dinadins, ca să-i descumpănescă pe dușmani. Cu toate că fugea la un loc cu rudele și slujitorii, Grigore s-a arătat greu de prins. Cînd se apropia hoarda de dînșii și sta gata să-i înșface, domnul făcea semn unui boier mai gras să lepede o hlamidă de samur bătută cu nestemate sau o cușmă de sobol cusută cu aur. Tătarii se opreau să socotească prada, s-o probeze și s-o asorteze cu ce mai azvîrliseră fugarii înapoia lor, lăsînd astfel domnitorului și suitei sale răgazul să mai ia o leghe avans. Cînd, după două zile de goană, s-au gîndit că tătarilor li s-o fi făcut foame, Grigore și ai săi au lăsat să le scape o putină cu pastramă, un burduf de brînză și trei saci de pîine țărănească, pentru ca apoi, în a treia zi, să lase și trei damigene de molan. Tătarii au chefuit pînă spre seară, dar apoi au pornit-o iar pe urmele alaiului domnesc și nu s-au oprit definitiv decît atunci cînd Vodă a poruncit să fie lăsate în calea ceambulului cinci jupînițe rumene, culese abia cu optsprezece anișori în urmă.
Gîfîind și cu bagajele împuținate, Grigore Ghica al II-lea a ajuns la poarta cetății Hotinului, care la acea vreme gemea sub autoritatea militară a pașei Mustafa. Pașa Mustafa, a cărui faimă de zgîrie-brînză răzbătuse pînă la Iași, l-a primit pe Grigore ca pe un frate și i-a șoptit la ureche: "Frate, frate, dar brînza-i pe bani". La ordinul sultanului, Mustafa și-a unit bașbuzucii cu arnăuții aflați în plata lui Grigore și l-a atacat pe Adîl Ghirai în timpul unui ospăț. O parte a tătarilor a aflat înțelesul expresiei "mănînci pînă crăpi" abia cînd, după berbecuț și pilaf, nu le-a mai intrat în burtă decît sabie, suliță sau săgeată. Cealaltă parte s-a regrupat în Codrul Tigheciului, în stînga Prutului, unde și-a furat-o de la moldoveni ca-n codru. A fost cea mai mare victorie a lui Grigore Ghica al II-lea, dintr-un total de o singură bătălie.
