Se întâmpla în preistoria protestelor de la noi, spre finalul anului 2011, pe când românii nu aveau, ca acum, reflexul democratic al scandărilor din stradă. Tot ce exista în materie de proteste venea de departe, ca zvon neverosimil. În America apăruse mișcarea Occupy Wall Street, iar aceasta făcuse și la noi un mic pui ideologic. Un băiat ieșise la Universitate pe 5 noiembrie, de Guy Fawkes Day, să țină o lungă și înflăcărată cuvântare antisistem. Logic, l-au amendat jandarmii. Nu neapărat pentru că deranja sistemul, cât pentru că era ciudat. Vorbea de unul singur, urcat pe o dală de piatră, asemenea unui predicator din Iudeea care nu mai avea bani de metrou.
După câteva zile, am fost să mă-ntâlnesc cu el. Afară era frig și ne-am băgat în KFC-ul de la Unirii, ca să stăm de vorbă la o cafea. Cu el venise un tovarăș de luptă antisistem. Erau amândoi băieți tineri, plini de energie și momentan între job-uri. Îi scârbea nedreptatea socială și pe vremea aia erau printre puținii dispuși să-și sacrifice timpul ca să lupte împotriva ei.
Iar lupta s-a întețit chiar acolo, în KFC-ul de la Unirii. Rămăsesem la masă cu protestatarul originar atunci când am auzit zvon de scandal din apropiere. Ne-am uitat să vedem ce e. O angajată a localului îl dădea afară pe tovarășul protestatarului, după ce-l confundase cu o persoană fără adăpost.
