Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Inutila întoarcere a lui Bernardo Bertolucci

Zoom Inutila întoarcere a lui Bernardo Bertolucci

Pentru cinefili, au trecut 43 de ani de la Il Conformista și 41 de la Last Tango in Paris. Pentru publicul larg, aproape 26 de ani de cînd The Last Emperor cîștiga, detașat, nouă Oscaruri. Pentru toată lumea, s-a scurs nu mai puțin de o decadă de la penultimul exercițiu de cinema al lui Bertolucci, intitulat The Dreamers. În situația locomotorie în care se află (e realmente dificil să rupi norii dintr-un scaun cu rotile) și în haloul confortabil în care l-a plasat de mult istoria (Bernardo Bertolucci, 73 de ani, nu mai are nimic de demonstrat), nimeni nu-i mai pretinde celebrului regizor italian vreo capodoperă năucitoare. Ci doar, din cînd în cînd, cîte un film agreabil și inteligent, în care să se regăsească ceva, orice, din zăpezile abisale de altădat'.

Dar tot ceea ce a rămas din coiul bertoluccian e retorica aluzivă a incestului. O reîntîlnim și aici*, cam în aceeași configurație ca-n The Dreamers – doi adolescenți (frate și soră) într-un un spațiu magic, epurat de adulți. Abordarea e ceva mai subtilă în Io e te și, de data asta, maestrul face imprudența de a renunța la scenele acelea de nuditate care făcuseră din The Dreamers un demers cît se poate de agreabil pentru fanii genului. Sesizez chiar o poziționare polemică, cel puțin din punct de vedere estetic, față de anteriorul său film: eroul de acum (debutantul Jacopo Olmo Antinori) e un maimuțel complicat și apucat. O corcitură coșoasă și paranoică dintre un Tudor Chirilă adolescent și Malcolm McDowell în A Clockwork Orange, c-un strop de Daniel Radcliffe înainte de primul său act sexual cu revista Playboy.

E de-nțeles: puștiul are varii gărgăuni în cap. Și trece printr-o criză de identitate vecină cu dezabuzarea, de vreme ce decide să petreacă o săptămînă singur, înarmat c-un acvariu cu furnici și un laptop, într-o dependință de la subsol a apartamentului în care locuiește. Asta – ca să vă dați seama cît de îngrijorător e diagnosticul personajului – în loc să plece cu colegele de clasă într-o superbă tabără de schi.

Sora lui, interpretată ceva mai consistent de Tea Falco, e o artistă drogată, lefteră și confuză, care aduce cu varii distruse din cinematografia americană. Cu simpla deosebire că, deși e dependentă de heroină, tipa e capabilă să se supună, de una singură, unei drastice cure de dezintoxicare (scenariul conține, veți vedea, și o motivație în acest sens; Sișu s-ar căca pe el de rîs aflînd-o, așa că prefer s-o țin pentru mine). Cei doi frați – insist să precizez, cu riscul că voi dinamita complet substratul sexual al poveștii: vitregi – se întîlnesc și zăbovesc îndelung, preț de vreo două treimi din film, în boxa imperială de la subsolul blocului. Despre care am observat că: 1) e ceva mai mare decît apartamentul din Drumul Taberei în care locuiesc; și 2) se pretează perfect unui film regizat de un maestru în scaun cu rotile.

Nu mă miră că, fiind atît de comod să filmezi in extenso în doar două încăperi și-o baie, Io e te a avut timp să se transforme într-un experiment vizual interesant pentru directorii de imagine aflați la început de drum. Destul să spun că Bertolucci scoate din spațiile și unghiurile sale claustrofobe cu totul altceva decît îi iese, de pildă, lui Wong Kar-wai, maestrul absolut al genului. Dar nu cred că e un argument suficient pentru a vă trimite, fără remușcări, la cinema. În ziua de azi, găsești camere pe toate drumurile. Cu atît mai mult adolescenți disfuncționali.

* Io e te / Eu și tu (Italia, 2012). Regia: Bernardo Bertolucci. Cu: Tea Falco, Jacopo Olmo Antinori.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Întoarcerea clasei muncitoare în paradisul capitalist

    10 septembrie 2019

    Dacă-n popor se zice că sula nu știe carte fiindcă la școală a stat tot timpul sub bancă și n-a văzut ce se scrie pe tablă, e clar că noua […]

  • Frăția lichelelor

    10 septembrie 2019

    Scaunul de la Cotroceni, scos la licitație în noiembrie, vine cu un pachet promoțional de putere neagră. Serviciile secrete sînt incluse, pot fi cumpărate practic pe nimic doar păstrîndu-li-se șefii […]

  • Petroave!

    10 septembrie 2019

    Cea mai jalnică scuză este, totdeauna, „N-am știut!“. Copiilor poți să le-o ierți, dar adulților, nu. Mai ales că un principiu de drept spune că necunoașterea legii nu te absolvă […]

  • Nimerick

    3 septembrie 2019

    De mori ca mîine, scapi de-o povară: frica de moarte o să dispară și-o să te-apuce, unsă cu miere, o mare poftă de înviere.  

  • Adevărul e că nu se mai muncește, tovarăși

    3 septembrie 2019

    Analfabet și criminal, Nicolae Ceaușescu sare în ajutorul urmașilor săi președinți. Rafala care l-a împiedicat să ni se destăinuie pe larg începe să rănească un public tot mai numeros. Pe […]