17 iulie
Trebuie să recunosc: mă simt bine. Pandemia de coronavirus nu mă deranjează chiar așa de tare. Izolarea îmi priește. Toată viața mea a fost un antrenament pentru distanțarea socială. Atunci când alți copii de vârsta mea jucau fotbal și eu fugeam în pădure ca să sap în pământ o groapă și să mă învelesc acolo cu o blană de bour pe care tot eu îl omorâsem cu mâinile mele, lumea râdea de mine, că mă izolez în sălbăticie, dar să vedem cine mai râde acum. Mă rog, probabil că aceiași oameni, care se uită la seriale de comedie pe Netflix pentru că n-au altceva de făcut toată ziua în casă. Dar ați înțeles ideea, sper. Măcar voi, pentru că mie mi se pare tot mai neclar ce vreau să spun. Revin imediat.
17 iulie, mai pe seară
A, da! Pe mine m-a pregătit pentru aceste momente și tenisul. Tenisul este un sport care încurajează distanțarea socială, pentru că pune un obstacol între jucători. Fileul ăsta este mai puternic decât o mască. Iar pe mine și pe adversarii mei nu doar fileul ne ține la distanță, ci și spiritul meu super-competitiv, care-i face pe ceilalți amatori de tenis să mă ocolească. Practic, m-am pregătit toată viața pentru pandemie. Oare de ce a venit abia în 2020?
18 iulie
Treceam aseară, în drum spre casă, printr-un cartier rău famat. Îmi place să ocolesc pe acolo. Unii spun că e mai rău famat cartierul de când obișnuiesc eu să-l străbat, dar nu sunt în măsură să decid dacă laudele astea sunt justificate sau nu. Am fost mereu un tip modest. Să mă ridice alții în slăvi, mie nu-mi place să-mi fac statuie.
Dar să nu divaghez, domnule Prelipceanu. Treceam deci printr-un cartier rău famat și am văzut că într-un gang doi golani băteau cu sălbăticie un tânăr. Vă dați seama că am intervenit.
–Măi derbedeilor, ce faceți acolo? V-ați spălat pe mâini înainte să-i dați la față? Voi nu știți ce vremuri trăim? Dacă-l infectați cu coronavirus? Gândiți-vă și la sistemul de sănătate! Voi n-ați văzut la știri că nu mai sunt locuri la ATI?
Mi s-a făcut milă de ei și le-am dat niște dezinfectant. Atât de bun la suflet sunt atunci când vreau. Lumea mă crede un tip sever, agresiv și lipsit de empatie, dar nu e deloc așa. Mi-ar plăcea ca oamenii să-mi cunoască și gesturile pline de altruism, dar se pare că astea nu fac audiență.
1.699 de vizualizări
