Jurnalul lui Medvedev
8 decembrie – Eu şi bunul meu prieten, Vladimir Putin, suntem un cuplu de politicieni la fel de redutabil ca cel format de Ilf şi Petrov în domeniul literaturii. Colaborăm atât de armonios în asuprirea populaţiei încât ai zice că suntem un singur tiran. În plus, avem şi avantajul unei păreri critice. Dacă amândoi ne gândim la aceeaşi măsură prohibitivă, renunţăm imediat la ea, deoarece este, probabil, prea banală.
9 decembrie – Gata, au trecut şi alegerile astea pentru Duma de stat. Mâine merg cu Vladimir la vânătoare, să ne mai relaxăm puţin. Sper să nu avem iar parte de accidente stupide, ca atunci când am împuşcat din greşeală un om care, privit de departe şi dintr-un anumit unghi, aducea a ziarist pro-occidental.
11 decembrie – Au ieşit câţiva protestatari în stradă, dar l-am sfătuit pe Vladimir să nu-i ia în seamă. Cei 140 de milioane de ameţiţi care s-au trezit să strige lozinci împotriva noastră şi să conteste rezultatul alegerilor reprezintă o minoritate irelevantă.
12 decembrie – Ah, uite unde te poate aduce încăpăţânarea unui om! I-am zis de atâtea ori lui Vladimir să nu mai importe sărbători americane, care n-au nici o semnificaţie pentru noi, precum Ziua Recunoştinţei, Halloween-ul şi democraţia. Gata, e ultima oară când mai împodobim ziduri cu afişe electorale. Dacă nici până la vârsta asta nu s-au prins ăştia mici şi insignifianţi din popor că nu există ales democratic, atunci sunt chiar idioţi. Mâine-poimâine îi vezi că ies în stradă să-l consteste pe bătrânul din mall îmbrăcat în Moş Crăciun, pe motiv că nu e cu adevărat Moşul.
Jurnalul lui Gorbaciov
9 noiembrie 2011 – Mă gîndesc cu nostalgie la vremurile de altădată şi realizez că un nou război rece e aproape imposibil. O dată pentru că americanii ne bat acum de ne rup la gimnastică feminină şi a doua oară din cauza încălzirii globale.
10 noiembrie 2011 – Am fost astăzi să votez la legislative şi încep să cred că s-ar putea să nu fie tocmai cele mai corecte alegeri din istorie. De exemplu, pe listele electorale, pe cetăţeanul de sub mine îl chema Boris Elţîn. Am vrut să bag votul în urnă şi urna a început să fugă prin cameră. În fine, cînd am reuşit s-o prind şi să-l îndes, urna l-a scuipat afară şi mi-a zis: „Nu-i bun, mai gîndeşte-te“.
12 noiembrie 2011 – Putin e un dictator sinistru care trebuie să plece. Ca să vedeţi la ce nivel de cenzură s-a ajuns, KGB-ul mă filează şi îmi întrerupe toate convorbirile cu bunii mei prieteni Ronald Reagan şi François Mitterrand.
14 noiembrie 2011 – Am stat să mă gîndesc şi mi-am dat seama că nu mă deranjează atît de mult Putin şi Medveev cît mă deranjează partidul lor, „Rusia Unită“. Păi, bine, băi, tovarăşi, eu m-am chinuit atîţia ani să sparg URSS şi voi vreţi să distrugeţi munca mea de-o viaţă?
Spuneti glumele acestea multor oameni care au soti, sotii,rude insuportabile. Credeti-ma, VP si ceilalti amintiti par doar niste glume bune!!