Lăpuşneanu îşi pregăteşte episodul sîngeros de săptămîna viitoare

Dacă îi dai la o parte pe Ştefan cel Mare, pe Ştefăniţă Vodă, pe Bogdan Chiorul, pe Ioan Vodă cel Cumplit, pe Dragoş, pe Sas, pe Balc, pe Petru Aron, pe Ştefan Tomşa, pe Despot Vodă, pe Aron Tiranul şi pe Ieremia Movilă, puţini sînt domnii Moldovei care au tăiat mai mulţi boieri ca Alexandru Lăpuşneanul.

Cronicarii îl dau ca os domnesc, un fel de strănepot născut din beţiile lui Ştefan cel Sfînt, dar se pare că scrierile acelea au fost comise sub inspiraţia cuţitului aşezat la gît. A urcat pe tron în 1552, în locul lui Ioan Joldea, de a cărui gardă personală s-a ales praful. A primit sprijin de la polonezi şi a depus faţă de ei jurămînt de vasalitate. Pe timp de război era obligat să le trimită 700 de călăreţi, iar pe timp de pace era liber să facă ce vrea el cu Moldova. Cum războaie n-au fost mai deloc, Alexandru Lăpuşneanu s-a trezit cu o ţară la cheremul lui. Mai bine de 12 ani, Moldova a stat singură cu el, închisă între graniţe şi legată de mîini, cu căluş în gură, pe jumătate dezbrăcată, ascultîndu-i urletele, simţindu-i răsuflarea de beţiv pe faţă şi mîinile cotrobăindu-i prin vistierie ori de cîte ori stăpînul ţinea s-o guverneze cu forţa. Lăpuşneanu a fost un tip imprevizibil, paranoic şi violent, genul care n-ar fi şovăit să cureţe un coafor întreg dacă ar fi avut cea mai mică bănuială că doamna Ruxandra îl înşeală. Cînd legătura sa cu Polonia l-a înfuriat pe sultan, a fost invitat pentru decapitare la Constantinopole. Lăpuşneanu nu s-a dus, dar a trimis în loc un sac cu galbeni care a fost declarat pe loc un cadavru acceptabil. A devenit astfel protejatul turcilor, cu ajutorul cărora o suie pe tronul Transilvaniei pe paraşuta de os regesc Izabela, cu care se mai încurcă din cînd în cînd. În culmea gloriei şi a tupeului, cînd se simţea susţinut şi de turci şi de polonezi, Lăpuşneanu se vede nevoit să-şi ia trei ani sabatici unul după altul fiindcă, în 1561, apropiatul său Iacob Eraclide îl răstoarnă de pe tron cu ajutorul unei bătălii desfăşurate mişeleşte la Verbia. Dar boierii nu ştiau cu cine s-au pus.