Mihail Moruzov s-a născut în septembrie 1887, în comuna Sarichioi, între balta Zebil și lacul Babadag. Era în mijlocul sezonului de crap. O toamnă caldă învăluia Dobrogea, la fel cum năvoadele pescarilor învăluiau ghiolurile, gîrlele, japșele și bulboanele ei. Era atîta pește în acele vremuri, încît Dunărea nu mai avea destulă apă ca să-l poată înveli pe tot. Spinările somnilor, ale sturionilor, șalăilor și mrenelor despicau luciul ca niște monștri aflați în patrulare.
Moruzov era copil de preot pravoslavnic, de proveniență zaporojeană, refugiat din urgia țaristă cu două generații în urmă și ascuns în stufărișul Deltei cu tot cu credință și cu obiceiul de a-și păstra barba pînă la brîu. Copilăria și-a petrecut-o pe canale și în japotine, pe plauri și între anafoare, pe lungile limbi de nisip ale Dunării și mării, pescuind cu setca și cu vîrșa, trăgînd la rame și numărînd cormoranii, luînd urma mistreților și instalînd pripoane. Mihail a învățat repede cărările cîinilor enoți și ale contrabandiștilor, a deprins semnele invizibile ale prăzii ascunse în desiș și a înțeles foloasele unei pînde bune. Privitul și trasul cu urechea l-au făcut mai înțelept ca pelicanii din înaltul cerului.
Mihail a părăsit școala în clasa a treia primară, abia reușind să silabisească, dar cunoștințele extrase din baltă, din știința braconajului și a instinctelor pescărești făceau din el un învățat. Vorbea, pe lîngă română, rusa și un dialect ucrainean, o rupea în greacă, turcă, tătară și bulgară, așa cum obișnuiau pe atunci dobrogenii prevăzători. Avea profilul perfect al contrabandistului de viitor, numai că ambițiile lui erau mai mari.
Se povestește că, în 1909, urechile lui fine i-au clarificat niște șușoteli din biserica bulgărească din Tulcea. Bulgarii puneau la cale, din spatele altarului, un complot îndreptat împotriva statului român, care viza alipirea Dobrogei la țara gogonelelor. Mihail a informat Siguranța și bulgarii au fost săltați cu tot cu popă. După acest episod a devenit agent secret plătit cu ziua, iar vreme de cîțiva ani a supt la două oi, adică i-a informat, în funcție de mărimea transportului și a plății, cînd pe contrabandiști, cînd pe vardiști.
Odată cu începerea Marelui Război, activitatea informativă din zona Dobrogei și Deltei a căpătat o greutate pe care au realizat-o pînă și generalii români. Moruzov, care se mișca în spionajul transfrontalier ca morunul în apa salmastră, a început să se remarce prin acțiuni de prevenire și sabotaj. Încet-încet, operațiunile de pe frontul dobrogean, unde rușii arătau o mare duplicitate, au început să depindă tot mai mult de ponturile contrainformative.
În 1917, Moruzov devine șeful Serviciului de Siguranță al Deltei, în 1918 e numit în fruntea Serviciului de Siguranță al Dobrogei, iar în 1924, după ce Ionel Brătianu l-a scăpat de un dosar de delapidare, Mihail Moruzov ajunge șeful Serviciului Secret de Informații care acoperă toată țara.
(va urma)
2.168 de vizualizări
