Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Mihai Viteazul arde de nerăbdare să intre în istorie

Zoom Mihai Viteazul arde de nerăbdare să intre în istorie

13 noiembrie 1593 a fost o zi ploioasă. Focului care a cuprins clădirea unde fuseseră invitaţi creditorii turci i-a venit greu să se impună. A fost nevoie de multe alimentări cu paie uscate, cu păcură, ba chiar cu pulbere de tun, pentru ca urletele celor ce-l împrumutaseră pe Mihai Viteazul cu bani să coboare sub nivelul de zgomot al grinzilor trosnind în flăcări. Acei negustori turci care au primit invitaţiile mai tîrziu şi au ajuns la locul incendiului după ce uşile erau deja blocate pe dinafară s-au văzut nevoiţi să accepte tăierea datoriilor direct cu sabia, pe uliţele Bucureştiului.

Garnizoana otomană a intervenit în conflict, dar numai cu morţi şi răniţi. Poporul a fost alături de voievodul său şi s-a adunat în jurul focului nu numai pentru a se încălzi, ci şi fiindcă peste întreg tîrgul începea să plutească un miros ademenitor de prăjeală. Sub ochii uimiţi ai finanţei occidentale, Mihai Viteazul a lansat „creditul de nevoi fatale“ şi „creditul doar cu sarazinul“.

Acestui fel de a returna datoriile Mihai i-a găsit un nume mai avantajos: revoltă antiotomană. În scurtă vreme, revolte antiotomane au izbucnit la Giurgiu, Hîrşova, Silistra. Practic, fără să depună nici o garanţie că cineva va scăpa cu viaţă, fără alt avans decît o avangardă bine înarmată, Mihai Viteazul a reuşit să plătească, cu vîrf şi îndesat, acel împrumut de două milioane de galbeni pe care bancherii turci nu numai că au avut imprudenţa să i-l dea, dar au avut şi nebunia să vină să-l ceară înapoi. Toate situaţiile litigioase din contract, asupra cărora ienicerii au ţinut să se pronunţe, au fost rezolvate la Putineiu, la Stăneşti şi la Şerpăteşti, cu participarea avocaţilor tătari. Forţa majoră n-a fost invocată, întrucît sultanul avea trupele mobilizate pe alte fronturi, aşa că totul s-a petrecut cu participarea unor forţe minore şi, deci, mai uşor de lichidat. După incendierea Rusciucului, domnul Valahiei a hotărît să ia o pauză, ca să permită Înaltei Porţi să intervină şi să dea viitoarelor încăierări statutul de bătălie.

Publicat în Cațavencii, nr 45, 14-20 noiembrie 2012

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint