Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Mihai Viteazul, plagiatul unirii şi jocul piramidal

Zoom Mihai Viteazul, plagiatul unirii şi jocul piramidal

În materie de unire a Transilvaniei, Moldovei şi Munteniei, Mihai Viteazul n-a fost primul. Cu cinci ani înainte să-i treacă prin cap altcuiva, punerea la comun a făcut-o, cu acte în regulă, Sigismund Bathory, principele Transilvaniei. Pe 2 mai 1595, la Alba Iulia, boierii trimişi de Mihai după întăriri se văd siliţi să cedeze suveranitatea Ţării Româneşti şi, în loc de două regimente de secui, să aducă la Bucureşti o proclamaţie.

La fel au păţit boierii moldoveni ai lui Ştefan Răzvan (şi Vidra) Vodă, aşa că oportunistul de Sigismund a ajuns „prea luminatul domn Sigismund, din mila lui Dumnezeu, principele Transilvaniei, Moldovei şi Valahiei transalpine şi al sacrului Imperiu roman“. Sigur, puţin mai tîrziu, Mihai îşi va însuşi ideea, cu tot cu cele trei ţări, la capătul unui atac de cavalerie desfăşurat la Şelimbăr şi al unor incendii reuşite în localităţile Bacău, Roman, Neamţ, Suceava şi Hotin.

De la adăpostul manualelor şcolare, Mihai Viteazul ni se înfăţişează ca un voievod croit pe bătălii, care fugăreşte, în compania Fraţilor Buzeşti şi a Babei Novac, orice trupă mai răsărită de oameni înarmaţi care vizitează Muntenia. El pare că umblă călare nu numai pe calul său de luptă, dar şi pe situaţie, rotindu-şi privirile şi buzduganul peste vecinii timoraţi. În realitate, Mihai Viteazul a iscălit acte de supunere nu numai faţă de Sigismund, în 1595, dar şi faţă de turci, în 1597, şi faţă de Habsburgi, în 1598. Cum a reuşit el să strecoare atîta glorie printre toate aceste tratate rămîne un mister al piarului medieval. Fără să fie domn plin, fiind, adică, voievod pe sfert şi general pe jumătate, împovărat de datorii, strîns cu uşa de alianţe şi guvernînd pe apucate, sărbătorind victoriile cu retrageri, luptînd cu soldaţii altora şi hrănindu-şi iluziile cu bani împrumutaţi, Mihai Viteazul a reuşit să-şi uimească semenii la fel cum aveau s-o facă, mai tîrziu, jocurile piramidale. În cazul său însă, pedeapsa cu închisoarea n-a mai putut fi aplicată.

Publicat în Cațavencii, nr. 48, 5-11 decembrie 2012

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint