1995 – Victor Ponta devine licențiat în Drept, cu o lucrare despre justiție și cum ar trebui să fie ea scoasă în afara legii.
1999 – Visul lui Ponta e să devină nu ofițer acoperit, ci prim-ministru acoperit. Un prim-ministru acoperit de niște acte ciudate, întocmite în grabă, după metoda copy-paste, care justifică niște sume încasate de la Dan Șova.
2001 – Ponta începe să se considere un supererou, deoarece e înzestrat cu ceea ce s-ar putea numi o superputere: superficialitatea. Decide inclusiv să-și confecționeze un costum de supererou, dar își dă seama că-i e lene să facă ceva elaborat, așa că își trage în grabă niște chiloți murdari peste pantaloni.
2002 – Ponta susține că doctoratul lui în Drept e, de fapt, o făcătură a procurorilor, deoarece el n-a scris așa ceva, ci doar a semnat.
2012 – Ponta își dă seama că n-are cum să-și dea demisia, deoarece nu se găsesc demisii gata scrise nici pe Regielive, nici pe referate.ro.
2013 – Ponta ține să distingă între Victor Ponta premierul și Victor Ponta deputatul, deoarece al doilea e un tip de viitor, care ar putea fi următorul premier în caz că actualul Guvern pică.
2014 – Supărat că a pierdut alegerile prezidențiale, Victor Ponta se încuie în birou și compune o poezie, pentru a se liniști. E vorba de “Odă (în metru antic)”, de Mihai Eminescu.
mai 2015 – Ponta se gândește să scoată chestia cu suspiciunea rezonabilă din legislația referitoare la arestul preventiv. Se pare că lui nu-i convenea ideea că o simplă suspiciune e mai rezonabilă decât el.
Iunie 2015 – Ponta respinge acuzațiile de conflict de interese, explicând că interesele lui nu sunt conflictuale, ca Băsescu. E adevărat, interesele lui au tendințe autoritare și obișnuiesc să mai bea, dar asta nu înseamnă că sunt și conflictuale, ca fostul președinte.
