Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Monumentalul poet își odihnește lira pe bucile Măriei Sale

Zoom Monumentalul poet își odihnește lira pe bucile Măriei Sale

Adrian Păunescu a fost un poet talentat și harnic, autor al unor volume groase și numeroase, dar talentul lui a scăpărat mai ales în arta pupincuristică. Gudurarea lui pe lîngă Ceaușescu, versificată sau livrată în proză, i-a adus un pachet de beneficii pămîntești, toate puse în acord cu statura, greutatea și poftele lui nestăvilite. Avantajele bănești, imobiliare, erotice sau grandomaniacale aveau, însă, un preț piperat. Poetul trebuia din cînd în cînd să-și uite măreția și să se tăvălească, cu tot cu kilogramele dobîndite, în pulberea nerușinatei lingușeli. De acolo recita cu patos catrene care zguduiau natura de țăran analfabet și criminal a dictatorului:

„În vremurile grele pe care le trăim
Cînd o planetă-ntreagă se plînge că o doare,
Dezamorsînd minciuna, Eroule sublim,
Sînteți Bărbatul Țării și Unica salvare.“

Aproape la fiecare vers, Adrian Păunescu știa să lase în umbră o întreagă generație de slugi literare, pupincuriștii depășiți ai anilor ’60-’70, care n-au reușit să ducă limba acolo unde a dus-o el, în adîncul sfincterelor comuniste.

„Slujindu-mi cu credință, după putere, țara,
Vă mulțumesc de toate, Cinstit și Bun Erou
Din Geniul Dumneavoastră, ca un fertil ecou,
Să vină Adevărul, să vină Primăvara.“

Într-o vreme, Ceaușescu l-a îngăduit la chermeze și la vînători, punîndu-l să-i ferchezuiască portretul de față cu alde Bobu, Postelnicu și Manea Mănescu, iar poetul presta cu o uimitoare spontaneitate, clădind ode la minut și poeme-fluviu în care se scălda statuia Cinstitului și Bunului Erou.

Chiar dacă versurile i-au fost prima natură, Păunescu a considerat mereu că, la nevoie, nici proza nu era de lepădat. În 1986 i-a scris, așadar, lui Ceaușescu o scrisoare la care s-ar fi fîstîcit și Kim Ir Sen. Iată un mic fragment: „Vreau să vă spun, tovarăşe Nicolae Ceauşescu, clar şi din tot sufletul meu, că, şi dacă în România ar fi 200 de partide, eu tot în partidul condus de dumneavoastră aş face cerere de înscriere sau reînscriere, chiar dacă aş şti că alte partide m-ar plăti, iar partidul acesta mi-ar mai da o dată vot de blam cu avertisment. Nu sînt un apucat, nu sînt un nebun, dar sînt un patriot adevărat care nu poate să nu observe că în problemele fundamentale ale României aveţi o scînteie divină şi vă călăuzeşte un geniu lăuntric“.

Scrisoarea se încheia cu formula „Să Trăiți, Măria Voastră!“ și cu rugămintea „de a ne conduce cu geniul dumneavoastră izbăvitor“.

(va urma)




Citeşte mai multe despre:

2 comentarii

  1. #1

    „… în problemele fundamentale ale României…”.Fund-amentele au fost o preocupare constanta a bardului…

  2. #2

    Ce frumos!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Ultimele articole
Editoriale
bijuterii argint