Nababul

Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a născut, în 1837, într-o familie cu adevărat bogată. De la această bogăție – inimaginabilă azi – s-ar fi putut oricînd începe o discuție aplicată despre sărăcia Principatelor Române.

Prin venele lui Grigore Cantacuzino curgea sîngele voievozilor români, ba chiar al împăraților Bizanțului, și poate că acest sînge purta cu el, pe lîngă culoarea albastră, și iscusința de a aduna averi. De la zeci de moșii și conace la cele trei castele baroce din București, Predeal și Florești, și de la conturile din Geneva la munții de lingouri depozitați la Paris, bogăția familiei Cantacuzino punea în umbră orice încercare a rivalilor de a recupera distanța.

Grigore a studiat la București, apoi la Paris, dar nu s-a omorît cu învățătura. Chiar dacă a terminat Dreptul și a dobîndit un doctorat în Drept, trebuie spus că profesorii lui francezi au apreciat în primul rînd calitățile lui de om cu dare de mînă.

Lungul șir de boieri care i-au fost strămoși l-a ajutat să dobîndească poziții bune în Tribunalul de Ilfov și la Curtea de Apel din București. Asta ca să aibă conașul unde merge și de unde se întoarce cu trăsura cu șase cai pursînge, care costau aproape cît viitorul Palat de Justiție.

Grigore Cantacuzino era cu un cap mai înalt decît toți ceilalți oameni, impozant și tăcut, părînd un Gulliver absorbit de socotelile lui. Iar aceste socoteli se rezumau la unica dorință de a-și crește averea, înmulțindu-și moșiile și plantîndu-și apropiații în slujbe la stat. În 1864 se face mason și participă la detronarea lui Cuza. Apoi, pentru următorii cincizeci de ani, a fost deputat, senator, primar, ministru, președinte al Partidului Conservator și președinte al Consiliului de Miniștri, fără să lase ceva memorabil în urmă, cu excepția poreclei Nababul.

În al doilea mandat de premier (1906-1907), e luat prin surprindere de răscoala țăranilor. Deși fusese prevenit dinainte, deși i se trimiseseră rapoarte cu privire la mișcările din Moldova, Nababul nu catadicsește să deschidă măcar depeșele și rapoartele, darămite să le citească. Ocupația lui predilectă rămîne achiziția de pămînt și construcția reședințelor care puteau rivaliza cu Trianonul. Așa că țăranii apucă să prăjească mai multe conace cu tot cu boieri și cu arendași pînă să afle și Grigore că există o problemă.

A fost îndepărtat rapid de la putere, iar noul ministru de Război, Alexandru Averescu, a putut înăbuși cu artileria ceea ce nu putuse preveni Nababul cu cîteva pagini citite la timp.