Cine sîntem noi? Sîntem ceferiștii clujeni care, deși eliminați rău de Inter Milano (0-5, per total), i-am bătut pe Manchester United în bîrlogul lor de pe Old Trafford și am luat 10 puncte în grupa Champions League. Sîntem plăieșii de la FC Vaslui care, deși urmăriți de ghinion, era cît pe ce să eliminăm același Inter la el acasă (2-2 în retur), pe San Siro sau Giuseppe Meazza sau cum i-or zice la stadion, ‘tu-le muma-n cur de milanezi. Sîntem și războinicii de la Steaua care, deși răniți grav la Amsterdam, ne-am calificat împotriva prestigiosului Ajax (2-0, 2-0, 6-2, d.p. și 11 m.), și jurăm că vom rămîne favoriți la cîștigarea Cupei pînă cînd Chelsea ne va despărți.
Ăștia sîntem. Deloc mari, nici prea mici. O insulă de românitate, în fotbalul mare. Desigur, se știe că la noi există
Patroni generoși, dar corupți,
Manageri muncitori, dar hoți,
Antrenori pricepuți, dar lacomi,
Jucători talentați, dar șmecherași.
Despre arbitri, nici nu mai vorbim…
Ei bine, în halu-n care sîntem, ar fi bine să ne dezmeticim și să constatăm: de fapt, nu sîntem cu mult mai penibili decît ceilalți. Una peste alta, orice ar fi, ne descurcăm. În plus, iată, a (re)început Liga 1. Victoriile lu’ Dinamo și Rapid ne fac să sperăm că echipele-fanion ale insolvenței nu vor ajunge în divizia secundă. Altfel, nea Mitică, întrebarea rămîne valabilă cu Liga 1:
De unde venim, încotro ne îndreptăm și, mai ales, cine sîntem?
Publicat în Cațavencii, nr. 8(86), 2013
