Aflatul în treabă la români – ce vast subiect! Am mai abordat tema, rămîne actuală și acum, la sfîrșitul sezonului regulat. L-au regulat sălbatic, de umblă crăcănat… Azi, în Superligă, încă nu se știe dacă se va rejuca meciul Sepsi Sf. Gheorghe – FCU Craiova, ca să se arate pricea, să se arate și a șasea echipă din play-off. În Liga 2 (de ce nu i-o zice Superliga 2?) e la fel de mișto. În play-off, divizia secundă va găzdui iarăși eternul derby dintre Steaua și Dinamo. Din motive administrative și extrafotbalistice, sînt șanse minime ca vreuna dintre aceste grupări (de tristă amintire) să promoveze. Bucuria dușmanilor lu’ Steaua sau Dinamo nu compensează, totuși, tristețea prietenilor fotbalului, cei care și-ar dori o competiție sănătoasă, bazată pe reguli simple, clare și stabile.
Mai-marii de pe meleagurile noastre au o capacitate specială de a se afla în treabă. Pentru a-și justifica existența, inventează tot felul de reguli, menite mai mult să încurce, nu să facă mai bună viața oamenilor. De la semnele aiuristice de circulație pînă la dosarele de accesare a fondurilor europene, de la normele de mediu pînă la cele de protecție antiseismică și desfășurare a activității din cîrciumi – frate, parcă totul e făcut să bulibășească lumea, în loc să-i dea pace! Fotbalul nostru („oglinda societății“, vorba aia) nu face excepție.
Actuala ediție din Superliga este cea mai palpitantă din ultimii ani, se tot spune. Puțin de contestat. Urmează niște meciuri la cuțite – atît pentru titlu și locurile în Cupe, precum și pentru evitarea retrogradării. Spectacol, tăticule! Doar cîteva puncte despart agonia de extaz!!! Ne întărim lemnul limbii pentru a celebra această reușită a organizatorilor de competiții. Superliga mioritică ajunse la maturitate, e în echilibru. Ca dovadă, recent, mai modeștii ardeleni ne-au făcut surprize nouă, sudiștilor – U Cluj a bătut Farul lu’ Hagi, iar FC Hermannstadt a răpus Rapidulețu’, chiar în bîrlogul fiarelor din Giulești. Deși nu ne convine neapărat situația, putem pentru ca să zicem că tocmai de asta e frumos fotbalul. Oricine poate să bată pe oricine – preferăm să trăim cu iluzia asta. La o adică, la case mai mari, doar cu cîteva zile înainte, o ditamai FC Barcelona a pierdut meciul cu niște neica-nimeni de la FC Almeria… Dar rămîne frumos fotbalul, încă!
Din păcate, se tot strofoacă niște băieți să urîțească fotbalul, complicîndu-l aiurea. Păi, dacă modesta noastră competiție e atît de echilibrată, de ce n-o lăsați să se desfășoare într-un sistem competițional consacrat, la fel ca în cele mai bune campionate din Europa, acelea pe care le urmărim cu mare atenție și îngrijorare?
Nu se poate acum, acum nu e momentul, desigur. De ce am fi noi în rîndul lumii? România rămîne, altă vorbă, „țara tuturor imposibilităților“. Stimații domni de la FRF & LPF continuă să mențină acest atît de tîmpit sistem competițional, asupra căruia planează și multe alte suspiciuni, destul de rezonabile. Trecem peste suspiciuni. Ăsta e principalul defect al nostru, microbiștii români: avem prea mare încredere în oameni, în oamenii de fotbal. De fapt, „ăștia“ nu-s răi, cînd inventează tot felul de aiureli care lasă loc atîtor chichițe și chițibușuri. Nu, dom’le, ăștia doar vor să se afle în treabă, ca să arate că fac ce nu fac și ar putea să facă. Hai România!
