Sîmbătă seara am prins, la PRO Cinema, o bucată din capodopera "Oglinda", de şi cu Sergiu Nicolaescu (nu ştiu dacă am pus ghilimelele unde trebuie). S-a reluat duminică, la prînz, şi m-am uitat mai atent, pe ideea că poate, în ajun, n-am văzut eu bine. Atenţia mi-a fost răsplătită, mi-am pus mîinile în cap şi mai tare…
Iaca şi filmul:
Sîmbătă îmi săriseră în ochi, întîi, Post-It-urile lipite pe harta cîmpului de luptă din biroul generalului-colonel Johannes Friessner, adică Sergiu Nicolaescu (1:06:40), dar am zis că hai, treacă de la mine: în 1993, cînd s-a făcut filmul, nu era Google, deci n-avea de unde să afle regizorul că aceste simpatice produse de papetărie au fost lansate de-abia prin 1980. Apoi am auzit de la acelaşi Sergiu "Onoarea mea este fidelitatea!" (1:07:51), adică deviza SS, iar generalul Friessner n-avea nici o treabă cu SS – şi nu mai spun despre toate tancurile ruseşti şi TAB-urile pictate să pară germane, fiindcă, atunci cînd s-a filmat, erau vremuri grele. Totuşi, duminică, la reluare, m-am scandalizat văzînd (0:23:54) cum avionul Mareşalului Antonescu, un PZL-104 Wilga (prototipul a zburat pentru prima dată în aprilie, 1962!!!):
aterizează pe un aerodrom plin de aparate Antonov-2 (AN-2, produs în serie cam de prin 1948!!!):
Oricum, n-ar fi mare greşeală: avioane AN-2 s-au văzut zburînd şi în 1917, în filmul "Ecaterina Teodoroiu" (15:37):
Da', vorba aia: bine, totuşi, că n-au apărut şi în "Mihai Viteazul" sau în "Dacii"!
Imi cer scuze: in Ecaterina Teodoroiu apar avioanele AN-2 de la 06:42!