Există echipe și cluburi îndrăgite, la fel cum există echipe și cluburi (doar) respectate. Ultima etapă din Liga 1 prilejui un fel de dialog de la distanță – între pasiune și rațiune, între CSU Craiova și CFR Cluj, între Campioana unei mari iubiri și Campioana provinciei. Oltenii au cîștigat spectaculos, 5-2, cu FC Mioveni. Ardelenii i-au învins scrîșnit, 1-0 în minutul 89, pe cei de la FC Voluntari. Miovenii și Voluntarii merită, de asemenea, toată stima – reprezentanții unor mici localități, aflați la mîna bugetelor locale, și-au apărat demn șansele în fața celor din capitalele Olteniei și Transilvaniei. De jucat, peste tot se joacă fotbal, într-un fel. La Cluj sau la Craiova, la Mioveni sau la Voluntari. Băi, da’ ne tot întrebăm: oare nu cumva fotbalul înseamnă un pic ma mult decît palmaresul sau poziția momentană din clasament? Contează, oare, doar rezultatele?
Pentru rezultatele-i, CFR Cluj se poate bucura de toate laudele, indiscutabil. În mileniul ăsta a crescut ca un Făt-Frumos. A adus mai multe titluri în provincie decît Universitatea Craiova sau UTA Arad, în decenii. Totuși, îi întrebăm pe microbiștii neutri: chiar vă place cum și ce joacă, azi, CFR Cluj? Pînă și dragul de Dan Petrescu (mare jucător, foarte bun antrenor) s-a lăsat contaminat, parcă, de un spirit al locului. Și-a cîștigat reputația de Mister 1-0.
Tocmai el, cel care, ca fotbalist cu un profil mai degrabă defensiv, tăticule, tot dorea să marcheze goluri… Așa cum arată actualmente în campionatul intern, CFR va mai cîștiga încă un titlu, poate. Iarăși nu va reuși să cîștige și atașamentul iubitorilor de fotbal. În tribunele din Gruia sînt niște spectatori de treabă. În alte părți, există suporteri de-o viață, din tată-n fiu.
La polul opus – în sud, la Craiova –, dragostea plutește în aer. Ba chiar mai mult, e dublă în Bănie. Sînt două Craiove, iubite la fel de pătimaș, cu o pasiune dincolo de limite, uneori. Deunăzi, Craiova aia mai bună (adică CS Universitatea) dădu încă o căruță de goluri, într-un meci unde oltenii trăiră oarece emoții în prima repriză. Ce-ar fi fotbalul, ne întrebăm, fără emoții? Dragoste să fie, că restu’… La Craiova, fotbalul e trăit altfel decît la CFR Cluj.
Tot despre dragoste e vorba și-n cazul „capitaliștilor“ de la Bucale. Rapidu’ rămîne o echipă foarte iubită, în orice ligă s-ar afla. Cele două echipe Steaua (Steaua Armatei vs. „Steaua lui Gigi“), la fel, sînt iubite de suporterii fiecăreia. „Milițienii“ de la Dinamo se zbat să evite retrogradarea și/sau falimentul, da’ tot s-au găsit niște civili care le-au sărit în ajutor. Din dragoste, pur și simplu. Exemple de genul ăsta mai poți găsi în toată țara, din Liga 1 pînă-n ligile inferioare – de la Ploiești la Timișoara, de la Hunedoara la Baia Mare. Dincolo de rezultate și de certurile de moment, neamule, mai contează tradiția, un soi special de atașament pentru valorile și culorile clubului tău.
…Căci dacă dragoste nu e, nimic nu e. Hai Craiova, hai băieții!… Hai România!
