Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Palpitanta și norocoasa copilărie a Brâncoveanului

Zoom Palpitanta și norocoasa copilărie a Brâncoveanului

Constantin Brâncoveanu a văzut lumina zilei în anul Domnului 1654, an din care, în afara acestei nașteri, a morții lui Matei Basarab, a unui mic nor de lăcuste și a unei năvăliri de rutină a tătarilor, istoria Țării Românești nu a mai reținut nimic. Zilele treceau unele după altele, fără iluzii și fără rost, așa cum vor continua să treacă trei secole și jumătate. Cu toate astea, poporul încă știa să guste frumusețea unui răsărit, nădușeala unei zile de clacă, aroma unui strugure furat din propria vie, usturimea unui gîrbaci pe spinare sau oboseala plăcută a unui viol reușit. Constantin Brâncoveanu a avut un tată bogat, dar nu l-a prea apucat. L-au apucat, în schimb, de poalele caftanului, seimenii și dorobanții răsculați împotriva domniei în 1655, iar părintele nu s-a putut smulge înainte ca cele douăzeci de halebarde să-l împartă în cîteva grămăjoare. La vîrsta de un an, rămas orfan de tată, Constantin a încăput pe mîna mamei și a bunicii dinspre tată, Păuna Greceanu, care i-au desăvîrșit credința în Iisus și în atotputernicia Sa, capabilă, cică, să te scoată de sub tăișul bardei păgîne, pe tine și pe fiii tăi. Pînă acolo, însă, mai avea de așteptat, iar așteptarea i-a fost umplută cu grijă de unchiul său, Constantin Cantacuzino, care s-a ocupat de educația sa laică.

Dascălii greci aduși de unchiul Costică l-au învățat să scrie în latină, să citească în slavonă și să găsească, la o adică, o cazare ieftină în Fanar. Copilăria însă, Constantin Brâncoveanu și-a petrecut-o în curtea boierească de la București, adică într-un conac din chirpici, înconjurat de un codru des, situat în inima Capitalei. În bătătura acestei sălbăticii urbane se iveau adesea vulpi, dropii, bursuci sau zimbri, iar pe timpul iernii mersul la privată trebuia făcut cu escortă de arnăuți, pentru a ține la distanță haitele de lupi. Cînd ieșeau la joacă, copiii se întorceau răniți sau mai puțini, iar seara, nu putea adormi nimeni pînă ce nu se potoleau tîlharii din împușcături. Chiar dacă frații lui n-au scăpat cu viață din ghearele acestei copilării, Constantin a făcut-o pînă la urmă, iar boierii ceilalți au socotit că ăsta poate fi un semn ceresc.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Poziții deschise la Construcții Erbașu


Istorii corecte politic
Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
  • Evoluția visului

    29 octombrie 2024

    Vin sărbătorile de iarnă – unde să ne mai oglindim, cînd scuipătorile și-au înfundat alămurile sub hîrtiile vesele după bunul obicei al struțului care nu mai vrea să știe nimic? […]

  • Show me the money!

    28 octombrie 2024

    Rușii cumpără Moldova pe nimic. Între 15 și 20 de milioane de euro au intrat în buzunarele moldovenilor înainte de vot. Cam atît au estimat autoritățile de la Chișinău, numărînd […]

  • Iisus protejînd lăzile de zestre ale fetelor sărace din Moldova

    22 octombrie 2024

    De mi-aș fi tras cununa de spini mai pe-o ureche și-aș fi dansat cu crucea în ritm de bossa-nova, la Bethlehem lăsîndu-mi zălog doar pielea veche, aș fi plecat să […]

  • Facelifting

    21 octombrie 2024

    O moliciune otrăvită s-a instalat în fișa de sănătate a României. Pacientul aproape că nu mai are puls. Respiră greu. Deasupra lui stă aplecată clasa politică și îl sufocă cu […]

  • Ai grijă

    15 octombrie 2024

    Ai grijă să nu faci și tu explozie (din înger n-a rămas nici măcar o schijă) calcă pe vîrful plopilor cu grijă să nu verși sufertașul cu ambrozie Sînt zei […]

Iubitori de arta