Parabola covrigului care e doar un covrig

A început perioada de vizite la biserici, de mâncat covrigi, de frecat printre oameni, această înduioșătoare coțăială care poartă numele de campanie electorală.

În fapt, sunt acele evenimente prin care politicienii livrează umor, se fac de râs, ajung să fie înjurați și prin care îngrețoșează și mai mult.

Dar ei continuă să le facă, ceea ce spune multe de spre ei.

E de un ridicol cosmic faptul că nici până acum Ciolacu, imaginea lui Ciolacu, nu depășește porcăria asta cu covrigii. Nimic, dar nimic nu a fost adus în plus, nimic nu a fost de râs, tot ce ține de covrig, covrigar, covrigărie e doar o mare stânjeneală. Pe cuvânt, mă uit și mi-e puțin jenă că mă uit. Dar mă uit.

Aici să se oprească tot ce ține de Ciolacu, aici să se împotmolească ditamai pesedistul? Imaginile cu el și cu Olguța pe băncuță, lucrând la covrigi și încercând să glumească, sunt antologice: oameni care râd la ce spun deși singura glumă pe o rază de un kilometru sunt ei înșiși.