Privind pe sub fustele Marii Uniri

Istoria propagandei și a manipulării nu poate trece indiferentă peste pionieratul românului Vaida-Voevod, care, cam în aceeași perioadă în care Troțki îl dezinforma pe Lenin cu ziarele într-un singur exemplar, el construia la Paris, pentru negustorii conferinței de pace, o ficțiune românească de nerefuzat, trăsnind a eroism, unire și Dom Pérignon. Vaida-Voevod știa ceea ce era ușor de aflat: România nu-și putea pleda cauza doar în timpul lucrărilor, ziua, în fața Marilor Puteri, fiindcă argumentele ei politice, geografice și mai ales militare nu-i lăsau prea multe speranțe. România avea nevoie de ajutorul nopții, al banilor, al clinchetului de pahare, al stridiilor și caviarului, al coniacului scump și al foșnetului de portjartier.

Alexandru Vaida-Voevod, un om fin și educat, greco-catolic practicant și patriot profund, a luat asupra lui această povară, avînd siguranța că duce în spinare, odată cu mustrările de conștiință, soarta Ardealului, a Basarabiei, a Cadrilaterului și a României Mari.

A început prin a-i cultiva pe ziariștii francezi și pe corespondenții presei americane și britanice la Paris, invitîndu-i la petreceri, la curse de cai și, mai cu seamă, la tururi de noapte în Montparnasse. Printre bulele șampaniei rosé, cauza României căpăta nuanțe trandafirii. Unirea era mai ușor de înțeles în cabina dansatoarelor de cancan. Pentru jurnaliștii cu scrupule, care păstrau respect pentru meserie, Vaida-Voevod avea pregătite finanțări pe sub masă, plicuri cu sume frumușele din care izvorau articole în interesul Bucureștiului.

Pentru ca treaba să meargă strună, a înființat un birou de presă la Paris și unul la Berna. Cauza României avea acum o bază de propagandă cu adresa cunoscută, iar marile condeie ale lumii libere știau de unde să-și ridice răsplata.

Mai mult, Vaida-Voevod a invitat jurnaliștii străini să viziteze România în condiții all-inclusive și i-a însoțit ca să se asigure că vinul, pastrama și folcloristele sînt la înălțimea conferinței de pace.

Brătianu însuși, impresionat de jongleriile ministrului său, s-a retras de la discuții cu sentimentul că niciodată diplomația fățișă nu va putea egala isprava unui proxenet de geniu. Vaida-Voevod a umplut Parisul cu idei românești, a montat scandaluri de presă, a speriat opinia publică internațională cu revizionismul german, a vorbit, a mituit, a cumpărat bunăvoință și a turnat, în matricea politică creată de Brătianu, flexibilitatea și oportunismul unei diplomații voioase.

Mulți politicieni, diplomați și jurnaliști străini au acuzat afecțiuni ale ficatului de la consumul exagerat de foie gras și Châteauneuf-du-Pape, dar – ce vreți? – asta a fost contribuția lor la Marea Unire.

398 de vizualizări