László Luka, zis Vasile Luca și supranumit Fiara din Secuime, s-a născut cu un temperament coleric și cu o forță fizică ce nu i-a dat de ales. Locul nașterii, comuna Catalina, era la 1898 pe teritoriul Austro-Ungariei, așa că László a putut învăța de mic limba cu cele mai penetrante înjurături din lume, maghiara. Pînă să-i moară părinții, copilul a dus o existență tihnită. S-a mulțumit să-și bată doar colegii de clasă și foarte rar învățătorul, doar atunci cînd era scos la tablă. Apoi și-a bătut colegii de cameră și pedagogii la orfelinatul din Sibiu. Pînă la 15 ani a lucrat ca lăcătuș mecanic într-un atelier unde aproape nimeni nu mai avea dinți, iar la 17 ani s-a înrolat în armata chezaro-crăiască. A luptat împotriva armatei române în primul război mondial.
În 1919 se angajează la atelierele CFR din Brașov, unde calitățile lui de bătăuș sînt repede remarcate și puse la treabă. Mișcarea sindicală îl adoptă și îl folosește în luptele pentru salariu. László descoperă comunismul și se aruncă în brațele lui sub numele de Vasile Luca. Are acum pe obrazul stîng o cicatrice mare, semn că și în sindicate se cunoaște lovitura perversă din lateral cu robinetul.
Între 1924 și 1927 vizitează pușcăriile politice. PCdR era scos în afara legii, așa că Luca se vede nevoit să-și îndulcească restul colaborînd cu Siguranța. Cînd se liberează se implică în luptele pentru putere din PCdR. Lovitura sa de cap în gură impune respect, dar îi și coalizează pe ceilalți împotriva lui. Vasile Luca e expediat în 1930 la Moscova, drept pedeapsă, dar scapă ca prin minune de clasica împușcătură în ceafă. Instruit de Comintern, se întoarce la București ca agent sovietic. Între 1933 și 1938 stă iar la pușcărie, dar cînd iese e primit în Comitetul Central. În 1939 e arestat la Cernăuți și închis opt luni, dar eliberat de armata sovietică invadatoare în iunie 1940.
Vasile Luca e făcut cetățean al URSS și deputat în Sovietul Suprem din Ucraina. Se face propagandist și maior în Armata Roșie, apoi, în 1944, comisar politic al diviziei „Tudor Vladimirescu“. Revine în România pe tancurile T-54, fluturînd drapelul roșu, flancat de agenții Comintern Ana Pauker și Teohari Georgescu.
Cu avizul rușilor, pe baza celor șase clase absolvite în copilărie, e numit ministru de Finanțe. Între 1947 și 1952, Fiara din Secuime se delectează cu toate avantajele puterii: vînătoare, chefuri, femei, interogarea dușmanilor de clasă, execuția luptătorilor din munți, razii nocturne în casele moșierimii, evacuarea proprietarilor în toiul nopții, confiscări de vile și tablouri. Numai că în 1952 planul lui Gheorghiu-Dej de a reține puterea doar pe persoană fizică e gata. Vasile Luca e acuzat că a sabotat reforma monetară, că a colaborat cu Siguranța și că a angajat la minister elemente reacționare. E condamnat la moarte, apoi i se comută pedeapsa în muncă silnică pe viață.
Moare în 1963 în temnița de la Aiud, înconjurat de disprețul generalilor, miniștrilor, preoților, țăranilor și profesorilor universitari pe care el însuși i-a trimis la închisoare. Cele o mie de scrisori de grațiere pe care i le-a trimis lui Gheorghiu-Dej au fost citite în hohote de rîs la chefurile tovarășilor din Comitetului Central.
2.070 de vizualizări
