Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Pușcaș și cureaua lată, ce vîrfuri aveam odată…

Zoom Pușcaș și cureaua lată, ce vîrfuri aveam odată…

…Nu știu alții cum sînt, dar eu, cînd mă gîndesc la stadionul nașterii mele, la meciurile unde ne înșiram adversarii ca pe sfoară, de crăpam de rîs jucîndu-ne cu dînșii, la fazele cele frumos curgătoare și limpezi ca cristalul, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!… Tii, iaca șotie, na, de vezi, ajunserăm să-l parafrazăm pe nedrept marginalizatul, astăzi, Ion Creangă (Ceahlăul, 1837 – Poli Iași, 1889). Azi, luni, înaintea acestei „duble cruciale“, avem mari emoții pricinuite de întîlnirile cu cei din Islanda și Liechtenstein. Eheeei, copiii moșului, să vă mai povestim ce făceau ai noștri cu Licheștain (vorba clasicilor), în anii ’97 și ’98 din secolul trecut? A fost 8-0, 8-1, 7-0 pentru noi. Deci mai bine nu povestim și alte isprăvi ale tricolorilor. Zău, chiar nu ne-am dori să punem o presiune suplimentară pe băieții lui, încă, Rădoi. Sînt și băieții noștri. Spre deosebire de promotorii unui discurs la modă în mass-media, preferăm să nu trăim doar din amintirile copilăriei – să tot evocăm trecutul luminos, să ne tot văicărim că prezentu-i, practic, de căcat… Ăștia-s, acum, „băieții noștri“, asta e! Totuși, acum, înaintea „dublei de foc“, ne trecu prin scăfîrlie o întrebare: dom’le, de ce oare fotbalul daco-roman din ultimii ani n-a mai reușit să genereze un veritabil vîrf de atac pentru echipa națională? Ne referim aici, firește, la acel Număru’ 9, la atacantul împins, la omul responsabil de hărțuirea defensivelor adverse și de datul golurilor. Cam de pe vremea lu’ Marica n-am mai avut un jucător de asemenea profil, un remarcabil nr. 9 la echipa națională. Meseria veritabilului număr 9 e să dea goluri (nu contează cum și cu ce), la fel cum și meseria portarului e să apere ce e de apărat și, în plus, încă două-trei mingi imposibile. Aici, cu Niță, ne-am scos.

Pușcaș, Alibec, Ivan – doar atît a putut convoca armia română, pentru lupta în avanposturi. Avem – s-a dat poanta – mai mulți portari decît atacanți. Pușcaș n-a mai înscris din primăvară, iar suporterii echipei lui din a doua ligă engleză (Reading) îi tot numără zilele. Alibec ba joacă excelent, ba se accidentează iarăși. Ivan, da, e într-o formă grozavă – s-a consacrat ca jucător mai capricios, o să-l țină? Despre neconvocarea lui Keșeru nu întrebăm, e alegerea selecționerului. Markovic? Promite, l-am văzut data trecută la Națională. Cam astea-s opțiunile pentru așa-zisul Număr 9, cel care, prin alte părți, e purtat de niște fotbaliști precum, să zicem, azi, Lewandowski, Haaland sau Suarez. Îs destul de bunicei și ai noștri, îi iubim.

Cîndva eram o națiune care-și permitea luxul de a nu-l chema sub arme pe „Tunarul din Bănie“, pe marele Ion Oblemenco. Nea Nelu Oblemenco a dat 170 de boabe în campionat, dar n-a jucat o secundă la Națională. La fel, alt mare craiovean, el grande Gică Craioveanu, n-a prea apucat să joace prea mult la echipa națională, așa cum ar fi meritat. Am tot trăit vremuri cînd erau recolte-record de golgheteri la jumătatea de hectar (100 x 50, cam atîta-i suprafața terenului de joc). Plecînd din epoca romantică a anilor ’30 și pînă de curînd, România n-a dus lipsă de goleadori. De la Iuliu Bodola pînă la, cum ziceam, Ciprian Marica, trecînd prin, să zicem, Dudu Georgescu sau Rodion Cămătaru, Răducioiu sau Moldovan (exemple ar mai fi multe, nu ne mai lungim), echipa noastră și-a bazat luptele-i pe un veritabil vîrf de atac. Pe acel Număru’ 9. Acum, poftim, îl cauți cu lumînarea și tot nu-l găsești.

Să fie oare o repoziționare istorică? Am devenit cumva ca Spania, cea care cîștiga titluri peste tittluri fără vîrf de atac? Desigur, adevărat îi că și bunelul nostru, Traian Imperator, se născu tot în Spania, lîngă Sevilla… Da’ n-are rost să mai lungim discuția, să ne mai întrebăm ce-i cu criza asta legată de absența unui adevărat atacant de gura porții. Mai întîi să-i batem noi pe islandezi și pe lihtănștaini și, pe urmă, ca de obicei, om mai tot vorbi. Hai România!




1 comentariu

  1. #1

    Dragă D-le Moțoc, vă citesc pe hârtie, dar de data trebuie să vă transmit aici: Dincolo de faptul că bine ați zis și de data asta (ca de fiecare dată), să știți că tare mi-ar fi plăcut dacă mai pomeneați încă două nume: Dumitrache și Răducioiu. Cei doi au dat la Națională mai multe goluri decât toți atacanții României de la ultima calificare și poate vreun tănăr cititor ar fi avut curiozitatea să vadă pe YouTube și ceva din frumusețea golurilor celor doi. Numai bine!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Un neamț spumos…

    30 noiembrie 2021

    Un neamț spumos ca gulerul de halbă ne-nvață cum se bate cuiu-n talpă. Ca un postum omagiu al calfei de cizmar, bătu liberalismul în cuiul militar. Lovind cu stîngu-n dreptul […]

  • Nici noi nu mai știm cîți sîntem

    29 noiembrie 2021

    Șapte miniștri liberali din totalul de opt au trecut pe la Colegiul Național de Apărare sau pe la Academia Națională de Informații. Unii dintre ei, cum ar fi eternul ministru […]

  • Ori suntem civili, ori nu mai suntem

    29 noiembrie 2021

    S-a activat „societatea civilă“ și ne-a spus că este cu ochii pe noul guvern. Întreaga națiune ar trebui să fie în sărbătoare, constatând că, iată, nu a fost nici uitată […]

  • Rugăciune de seară

    23 noiembrie 2021

    (Recurs la o afirmație din Pateric unde trupul e numit de Sfinții Părinți „fratele porc“) Săru’ mîna, trupul meu, că m-ajuți cînd îmi e greu, că mă lași, fără chirie, […]

  • Patrioți în poziția capră

    23 noiembrie 2021

    Mulți au crezut că negocierile pentru formarea guvernului sînt inspirate de patrie și națiune, de binele public și de urgența situației, dar s-au înșelat. Aceste negocieri exprimă, de fapt, preferințele […]

Editoriale
  • Un neamț spumos…

    30 noiembrie 2021

    Un neamț spumos ca gulerul de halbă ne-nvață cum se bate cuiu-n talpă. Ca un postum omagiu al calfei de cizmar, bătu liberalismul în cuiul militar. Lovind cu stîngu-n dreptul […]

  • Nici noi nu mai știm cîți sîntem

    29 noiembrie 2021

    Șapte miniștri liberali din totalul de opt au trecut pe la Colegiul Național de Apărare sau pe la Academia Națională de Informații. Unii dintre ei, cum ar fi eternul ministru […]

  • Ori suntem civili, ori nu mai suntem

    29 noiembrie 2021

    S-a activat „societatea civilă“ și ne-a spus că este cu ochii pe noul guvern. Întreaga națiune ar trebui să fie în sărbătoare, constatând că, iată, nu a fost nici uitată […]

  • Rugăciune de seară

    23 noiembrie 2021

    (Recurs la o afirmație din Pateric unde trupul e numit de Sfinții Părinți „fratele porc“) Săru’ mîna, trupul meu, că m-ajuți cînd îmi e greu, că mă lași, fără chirie, […]

  • Patrioți în poziția capră

    23 noiembrie 2021

    Mulți au crezut că negocierile pentru formarea guvernului sînt inspirate de patrie și națiune, de binele public și de urgența situației, dar s-au înșelat. Aceste negocieri exprimă, de fapt, preferințele […]

  • România de tinichea

    23 noiembrie 2021

    Este plină România ultimilor aproape 32 de ani de tinichele zornăitoare care s-au atașat de piepții mândri ai unor oameni mai mult sau mai puțin merituoși. Sunt mii de oameni […]