…ai noștri tineri pe teren învață la picioruș cum ți se face nodul, și-apoi ei vin de fericesc norodul, c-un stil ciudat, c-o tactică cam creață… L-am parafrazat iarăși pe unicul Mihai Eminescu, pe cel mai mare poet român, pe acest Dobrin al literaturii daco-romane, întrucît, fraților, ca să nu mai lungim fraza, pe scurt, e groasă!
Prestația dezamăgitoare a selecționatei Under 21 (0 victorii, 0 goluri) n-a făcut decît să potențeze una dintre obsesiile favorite ale neamului. Atunci cînd nu se plînge de foame, așa cum s-a tot obișnuit, românul deplînge starea precară a sistemelor de învățămînt și de sănătate. Nu ne preocupă sănătatea, aici și acum, ne bazăm pe ajutorul de urgență al lui Dumnezeu, ca întotdeauna, dac-o fi la o adică. În schimb, în ceea ce privește educația, băi, tată, aici nu-i de glumă, nu-i de joacă! Ca să mai răsucim un pic miștou-n rană – a fost o glumă ce au jucat ai noștri tineri la turneul final al Campionatului European. Destui comentatori s-au repezit să-i ia în bețe, să construiască scenarii sumbre privind viitorul. Exagerat. „Of, tineretul din ziua de azi…“ rămîne o formulă stupidă all-time. Ei, tinerii, dragii, n-au mare vină. „Tinerii din ziua de azi“ nu-s mai buni și nici cu mult mai răi decît cei din generațiile anterioare, zicem. Sînt doar un pic mai debusolați. Explicabil, la cîte reforme a îndurat soccer-ul mioritic, de ani de zile. Sub înțeleapta guvernanță corporativă a mărețului Burli, fotbalul juvenil românesc s-a reformat din temelii! Prestația talentaților noștri băieți de la Naționala de tineret, la crème de la crème, reprezintă doar vîrful aisbergului. În adîncuri sînt așa-zisele „academii de fotbal“. „Academiile“ astea legitimează mulți jucători de fotbal, dar educă puțini fotbaliști.
Menținînd faza de obsesie, poți pentru ca să zici că sistemul nostru de învățămînt fotbalistic a fătat destui analfabeți funcțional. Adică avem destui băieți care mai știu să dea cu picioru-n minge, dar nu știu și ce să facă cu dînsa într-un joc colectiv. De ce? Păi, pen’ că profii de la clasele elementare sînt incompetenți și/sau plafonați, iar ăia de la cursurile superioare îs sictiriți, se plîng că n-au primit material bun pe mînă. Altfel, dăscălimea și academiile sînt cu toate acreditările-n regulă, cu licențe-beton.
În sistemul de învățămînt, tot visăm la digitalizări pe pereți, ne raportăm la faimoasele modele din Finlanda sau Estonia. În răstimp, de pe poarta școlii ies niște copii care nu știu bine să citească și să scrie corect, nici nu le prea au cu cele patru operațiuni matematice elementare. Ei bine, cam la fel e și cu fotbalul. În timp ce Federația clamează texte inovatoare și inspiraționale, talpa țării fotbalistice nu e învățată să dea o pasă ca lumea, darmite să lege cinci-șase la rînd. Iar aici nu-i deloc vina copiilor, repetăm. Degeaba ești tu talentat dacă nu ești educat într-un sistem coerent, cu profi dedicați, care să te mai învețe ce și cum.
Ar mai fi și chestia legată de „regula Under 21“. Dincolo de vocalizele lui Gigi, aiureala asta n-a generat decît un nou cuvînt în minunata noastră limbă română: andăr, pl. andări. Altfel, se dovedește un mare fîs. Orice fotbalist sub 21 de ani, dacă-i bun, își găsește oricînd locul în echipă. Modul ăsta de discriminare pozitivă, sanchi, a transformat campionatul într-un soi de Oficiu pentru Protecția Tînărului, iar pe tineri i-a redus la statutul de asistat special.
Deci Eminescu să-i judece! La sfîrșitul veacului său se puneau bazele sistemului modern de învățămînt din România. Strigați, fraților, cu toții: Jos Burliță, jos Stoichiță, să vină Spiru Haret! Hai România!
Era-n asa-zisa pandemie! Inchizand autoritatile salile de sport pe motiv ca-s ,,surse de imblonavire” zic ca tre’ oricum sa fac ceva miscare. Asa ca gasesc un loc propice macar penttru alergare. Astfel, am convietuit pe perioada alergarilor saptamanale cu o echipa ,,academica” de vlajgani (12 – 16 ani). ,,Antrenorul” facea cu ei cateva ,,sprinturi” de 100 m incurajandu-i la ,,finish” pe toti cu un ,,bine baietiii” apoi dupa un pic de ,,gimnastica” ii punea sa faca 2 ture pe pista de alergare (1,2 km tura). Moment in care ma amuzam copios cum pe o zona de pista pe care n-o vedea ,,coach-ul” vlajganii o luau la pas intr-o ,,socializare” galagioasa generalizata. Dupa mai multe ,,experiente” de acest fel, dupa vreo luna, ii spun omului ca ,,sportivii” lui in loc de alergare fac ,,antrenamentul la pas” iar el deranjat ca ma bag ,,in munca lui” (ca hotul prins la furat) imi transmite ,,doct” ca pana la meciurile oficiale mai are 2 luni astfel ca ,,are totul sub control”.