Eu de mult am prezis apariția pokemonilor. Am o povestire science-fiction de-a dreptul premonitorie care vorbește fix despre acest fenomen. Să vă spun despre ce e vorba. Cinci astronauți urcă într-o navă spațială, străbat jumătate de galaxie, după ce intră într-un tunel care le permite să circule cu viteze superluminice, și ajung pe o planetă misterioasă, unde vânează monștri imaginari cu smartphone-ul. Cine spunea că autorii de SF nu sunt niște vizionari, că nu pot prezice viitorul cu acuratețe?
Dacă există cineva care poate vedea în viitor, acela nu e ghicitorul în cafea sau în cărți de tarot, ci scriitorul de literatură SF. O dovedește o altă povestire a mea, în care anticipez ascensiunea lui Donald Trump. În povestirea mea, un inventator excentric construiește un aparat de zbor cu care ajunge pe Marte. Acolo, o rasă misterioasă de extratereștri aleg în fruntea lor un lider agresiv și xenofob, care face comentarii misogine și-i amenință pe ceilalți marțieni că-i dă în judecată dacă se mai leagă de meșa lui blondă. Atenție, suntem în anul 1983. Donald Trump nu era cine e acum.
Nu-mi place Pokemon Go. Monstruleții mi se par simpatici, dar nu sunt de acord cu raportul de forțe. De ce să căutăm noi pokemoni și să nu ne caute pokemonii pe noi? Poate am treabă, poate n-am chef. Vrei, nu vrei, du-te și caută pokemoni prin parc. Da’ ce-am făcut, cu ce-am greșit? Chiar trebuie să văd toți copiii ăia veseli care se joacă la tobogane, chiar trebuie să ascult toate glasurile alea cristaline de preșcolari cum se bucură în fața unei înghețate cu vanilie sau la o vată pe băț? Mi-ar plăcea ca pokemonii să se găsească numai prin uzine dezafectate, prin parcuri postapocaliptice pe care oamenii le-au părăsit din cauza radioactivității exagerate. E timpul să redăm aceste locuri circuitului turistic. Nu se poate ca-n Herăstrău să se înghesuie lumea, dar pe la Cernobâl să nu treacă nimeni.
Aș prefera, cum spuneam, un joc în care monștrii să te caute pe tine, nu tu pe ei. Aș sta toată ziua acasă și m-aș opri din scris editoriale și recenzii de film doar atunci când aș vrea să mă vâneze un pokemon. Să mai facă mișcare și pokemonii, că prea s-au îngrășat de când stau într-un punct fix din București. Eu, când eram de vârsta lor, alergam după mingi în finala Cupei Davis, nu așteptam să mă vâneze lumea cu smartphone-uri.
