La 28 iunie 1919, în timp ce vînătorii de munte din județele Vlașca și Mehedinți erau nevoiți să lupte pe cîmpia maghiară, în Galeria Oglinzilor de la Versailles se semna al doilea tratat de pace al primului război mondial, după cel încheiat de Germania cu Lenin, la Brest Litovsk.
În palatul Regelui Soare, Germania a pierdut părți mari din teritoriu, o zecime din populație și jumătate din independența militară. În plus, a fost pusă să plătească, pînă la următorul război, pagubele făcute la primul. Alsacia, Lorena, coridorul Danzing și toate coloniile africane i-au fost smulse și depuse, ca un tribut adus ranchiunei, la baza epocii naziste care dădea să se nască.
Noi am primit Basarabia și Bucovina, poate și pentru că lumea era atentă în altă parte.
Pe 10 septembrie 1919, pe cînd infanteriștii din Tecuci, Bacău și Romanați patrulau prin Budapesta cu chipiul pe-o ureche, descheiați la copcă și scobindu-se în dinți, se semna la Saint-Germain-en-Laye tratatul dintre Aliați și Austria. Din Imperiul Habsburgic aveau să plece toate popoarele adunate cu forța, de la cehi și slovaci la sîrbi, sloveni, croați, români și polonezi, excepție făcînd acea Austrie mică, în care azi merg la schi toți foștii ei dușmani.
La 27 noiembrie 1919, cînd artileriștii din Vîlcea și Vaslui se deplasau în ordine dinspre Budapesta spre Debrecen, ținînd mereu tunurile îndreptate spre înapoi, Aliații semnau, la Neuilly, tratatul cu Bulgaria. Bulgarilor, care începuseră în forță, în Balcani, războaiele deceniului, li s-au smuls acele teritorii care făcuseră dintr-un petec de țară un mic imperiu. Iugoslavia a primit cuceririle din nord, Grecia a luat Tracia Occidentală, iar noi, firește, am recuperat Cadrilaterul pe care îl dobîndiserăm oarecum mișelește, în scurtul război pe la spate din 1913.
Pe 4 iunie 1920, cînd soldații, căprarii și sergenții noștri se lăsaseră la vatră și se apucau de secerat, Aliații semnau la Trianon tratatul cu Ungaria. Deja separată de Austria de aproape doi ani, Ungaria a fost separată și de Transilvania. Cei cinci milioane de români din această regiune s-au văzut nevoiți să trăiască în mijlocul celor două milioane de unguri.
A mai fost un tratat, semnat de Aliați cu turcii la Sèvres, pe 10 august 1920, pe cînd roșiorii și dorobanții noștri terminaseră de mult măcinatul grîului și se pregăteau de culesul viei. Dar tratatul ăsta n-a mai contat, fiindcă celelalte ne aduseseră deja mai multe teritorii decît visaseră Mihai Viteazul și Burebista la un loc.
271 de vizualizări
Pe vremea comuniștilor s-a vorbit putin despre razboiul balcanic din 1913, acum se vorbeste aproape deloc. Eu am auzit despre acest „trinaisa godina” mai mult de la niste prieteni bulgari decit de la istoricii nostri. Care a fost, totusi, desfasurarea acelui razboi?
Dacă nu scoateți carte cu textele astea, inclusiv caricaturile, sunteți lepre 😀