– Au îndrăznit unii să scrie răutăți pe Internet despre Augustitatea voastră? strigă Rareș Bogdan, mimînd revolta mult mai bine decît ar fi putut mima vreodată verticalitatea. Să fie pedepsiți!
– Sînt anonimi, e ca și cum ai găsi acul în carul cu proști! explică doct ministrul Cîmpeanu.
– Atunci să fie pedepsit Internetul! hotărî furios Rareș Bogdan, gata să sfîșie pentru onoarea Stăpînului.
– Vrei să cobori în pivniță și să bați niște fibră optică? întrebă Turcan, puțin incitată de virilitatea orală a colegului de partid.
Dar de îndată ce auzi cuvîntul fibră, Rareș Bogdan se dezumflă grotesc, asemeni unui partid de impostori confruntat cu rezultatele finale ale alegerilor.
– A, eu nu mă bag la golăneli din astea cu brand, fibră și capete-n gură, abia șopti el plin de vitejie. Eu nu sînt genul ăla de chel.
– Cred că am eu o idee, reintră în scenă Voiculescu, dornic să arate că, din tot Guvernul, tot el era mai dăruit de soartă cu intelligence. Eu zic să-i pedepsim pe toți românii!
– Păi, deja sîntem la guvernare, Einstein, ce altceva vrei să le mai faci? interveni Barna, dornic să se arate și mai superior în materie de intelligence.
– Să revenim la ceea ce contează, care nu este în nici un caz guvernarea, sări Cîțu pe masă, doar-doar își va reaminti cineva că este șeful Guvernului în lipsa lui Klaus I. Onoarea Stăpînului a fost atinsă! Ofensa asta trebuie spălată!
– Da, să vină doamna Gina cu niște cîrpe curate și ceară de lustruit, preciză ministrul Bode, ca un specialist ce era.
– Și asta, dar cred că Florinel se referea la altceva, reveni Turcan. Ar trebui să-i spălăm imaginea Stăpînului.
– Deci lichid de parbriz și Cif pentru geamuri, continuă Bode, el însuși uimit de propria competență.
– Să arătăm că Stăpînul este neafectat de jigniri pentru că e…
– …un lighean de tablă pentru lichid, adăugă Bode în comandă.
– Un om (?) puternic, care, în fața infamiei, știe să…
– …frece ca lumea, că de aia îi plătește statul salariu.
– Și merge victorios mai departe pentru că destinul îl duce…
– …în debaraua aia de sub scări, n-are cum să fie în altă parte!
– În fine, să le arătăm dușmanilor că Președintele Nostru poate să strîngă din buci mărșăluind mai departe! termină exaltată Turcan, făcînd trei sferturi din Guvern să strige: „Au! Limba!“ și să se țină instinctiv de gură.
– Și cum propui să începem? reveni Rareș Bogdan în clipa în care limba cuteza să se miște.
– Să facem ca Disney, propuse Turcan.
– Să-l facem un animăluț de casă, cu ochi mari și rugători???
– Nu, asta e treaba americanilor.
– Pentru că Disney e companie americană, nu?
– Evident, doar nu crezi că aș îndrăzni să spun că Stăpînul e văzut extern ca un pudel ridicol care face sluj la ordin. Eu voiam să spun să facem o campanie de imagine gîndită în jurul copilăriei Stăpînului. Stăpîne, aveți vreo poză de cînd erați mic?
Klaus I deschise tîmpla cu un pocnet sec și scoase o fotografie însoțită de un prospect și o schemă de asamblare. Cu toții se îngrămădiră să vădă, întrebîndu-se dacă n-ar trebuie totuși să remarce cu voce tare ce păcat e că nu se văd magii și steaua.
– Vai, e superbă! spuse Turcan cu ochii la un soi de Pinocchio făcut dintr-un carburator și o jumătate de arbore cotit moral.
– Augustitate, mă înșeală ochii sau văd bine? Această tunsoare atît de modernă… interveni Rareș Bogdan.
– Da, e opera mamei mele. Ea a insistat că îmi stă foarte bine tuns Castrol.
– Și aerul asta de încredere care ar putea fi confundată cu aroganță de un filistin…
– Toată familia mi-a suflat în jiglere de cînd eram mic, îi lămuri Klaus I.
1.200 de vizualizări
