Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Scurtă dare de seamă de la înscăunarea Guvernului Cîțu 1 barat (15)

Zoom Scurtă dare de seamă de la înscăunarea Guvernului Cîțu 1 barat (15)

– Și totuși, ce facem cu pandemia? interveni destul de agasant proiecția astrală Gheorghiță.

Klaus I întoarse încet capul înspre insolent, dovadă că, deși bine unși, rulmenții gîtului aveau un resort aproape înțepenit. Rareș Bogdan se simți brusc vinovat: de cînd îi spusese soția bancul ăla stupid cu „Iubi, pupă-mă sub coadă!… Adică pe ceafă, boule!“, între el și domnul președinte avuseseră loc mai multe episoade jenante.

– Ar trebui să luăm niște măsuri… spuse Cîțu cu jumătate de gură, după ce se milogise de tocilarii Barna și Voiculescu să-i sufle.

– Dar să fie drastice! imploră Gheorghiță, ferm convins că statul are autoritatea cazonă să trimită virusul în arest fără curea și șireturi la bocanci, să nu facă un gest necugetat, dar cu lame de ras, să fie prezentabil la eliberare.

– Drastice e ușor, vor fi cumplit de drastice! îl asigură Turcan cu un licăr de plăcere în ochi. Important e să nu fie utile.

Proiecția astrală Gheorghiță răspunse cu o privire nedumerită, pe care o folosea ca pacient cînd i se ordona „Culcat în pat!“ fără ordinul ajutător „Aviație virusologică inamică la joasă înălțime!“.

– Măsurile drastice vin din ura și disprețul față de cetățean, alea utile vin din inteligență, spirit de inițiativă, capacitate de procesare și puțină empatie, îl lămuri Turcan. Și de unde nu-i… ridică ea din umeri, pentru că zîmbetul de superioritate pe care îl pregătise mental îi înghețase pe buze.

– E ceva grav? întrebă Rareș Bogdan, gata să fie primul care să-și apere președintele de sub masă.

– Nu, îi răspunse Turcan din vîrful buzelor. Un cîrcel la acidul hialuronic.

– Și la ce măsuri v-ați gîndit? întrebă Klaus I, incapabil să detecteze ironia prezenței acelui verb într-un asemenea context politic.

– Păăăăăăi… începu Cîțu, aruncînd o privire lungă și disperată spre Barna și Voiculescu. Din nefericire pentru el, parvenise prea mult și prea repede, lăsîndu-i semnificativ în urmă pe cei doi. Vorbele lor șoptite nu ajungeau pînă la el. Gesticulau ei, dar Florinel nu părea capabil să înțeleagă semnificația unui gest. În final, primul între useriști arătă nervos și apăsat înspre lentilele sale.

– Gata, știu! strigă ușurat Cîțu. Să-i trimitem pe toți românii după ochelarii lui Barna!

– Să urmărim situația cu atenție și îngrijorare, deșteptule! mormăi spumegînd vicele.

– Lasă-l, mon colonel, că el n-are cu intelligence-ul o relație personală, chicoti Voiculescu și amîndoi se bătură mulțumiți pe umăr.

– Să tăiem ceva de la bugetari! ridică Turcan vocea plină de ură parcă față de propria condiție de angajată la stat.

– Ba nu, interveni Năsui plin de zel revoluționar, să tăiem ceva de la toată lumea!

Membrii Guvernului îl priviră ciudat. Ceva, parcă, în vocea pițigăiată de zel a colegului lor, amintea de o vreme în care Puterea n-avea nevoie de viruși și de incompetență ca să-și terorizeze populația. Ideea însă era justă.

– Să le tăiem și lor banii! țipă iar Turcan cu ghearele strînse pe poșeta ridicol de scumpă.

– Asta e treaba pandemiei, a situației economice și a crizei care va să vină, nu are sens să insistăm, îi șopti conspirativ Nazare.

– Atunci să le tăiem timpul, că și ăla e bani!




Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale