– Și dacă totuși populația nu va crede că brambureala cauzată de noi e vina exclusivă a PSD? insistă cineva.
Klaus I nu întrebă cine. Era, de altfel, irelevant. Toți erau la fel de ușor de schimbat ca uleiul sau plăcuțele sale de frînă.
– Așa e, nu pot fi toți chiar atît de proști, i se lipi o a doua voce, mai mult ca o părere.
– Aproape 55% ne-au votat fie pe noi, fie PSD, interveni serviabil Rareș Bogdan. Eu zic că stăm pe o majoritate consistentă.
– Și să nu-i uităm pe ăia care au votat AUR! interveni victorios Cîțu. Ăia clar sînt proști de bubuie!
– Florinele, îl mîngîie matern Turcan pe cap cu o mișcare în unghi drept, AUR au fost votați drept niște necunoscuți. Tu ai fost votat în cunoștință de cauză. Eu n-aș insista pe comparații de inteligență a electoratului.
– Mai bine să privim la punctele noastre forte: sîntem urmașii unor oameni care au făcut istorie! răbufni patriotic și nițel didactic Sorin Cîmpeanu.
– Te gîndeșți la Brătieni? întrebă Rareș Bogdan cu scîrba destinată unor parveniți incapabili să se îmbrace la fel de stilat ca și el.
– De fapt, mă gîndeam la cei care au pus armata să păzească intersecțiile de COVID, răspunse mîndru Cîmpeanu. Uite, domnule, aia da acțiune cu reușită 100%!
– Sorine, îi tăie vorba Vlad Voiculescu, masîndu-și tîmplele în încercarea de-a alunga o migrenă feroce, în ce sens ți se pare aia o reușită? Avem pînă acum aproape 20.000 de morți!
– Da, DAR N-AM CEDAT NICI MĂCAR O PALMĂ DE PĂMÎNT ROMÂNESC VIRUSULUI!
– Da, și dacă va fi nevoie vom continua lupta în tranșeele făcute de Cîțu în economie, interveni împăciuitor Klaus I. Domnule Voi-cu-les-cu, schimbă el nebrusc vorba, am fost informați că sînteți un tip care se bazează pe intelligence în activitatea pe care o desfășurați. Sînt oamenii îndeajuns de proști sau trebuie să-i urmărim cu atenție și îngrijorare?
– La cîți bani irosim pe bugetele instituțiilor de secureală ar fi și păcat să nu-i urmărim, zîmbi conspirativ Voiculescu. În altă ordine de idei, însă, nu pot să nu remarc că acest popor a înțeles să-și exprime voința trimițîndu-ne în Parlament, nu în ce merităm, deci degeaba avem DNA-ul la îndemînă, nu îi putem acuza de inteligență.
– Perfect, atunci hai să mai găsim niște unii pe care să dăm vina, chicoti vesel Kelemen Hunor. Prostia adoră să se hrănească din ură, ar fi păcat să ratăm momentul.
– Dar tu de unde știi asta așa de bine? întrebă mirat Barna.
Hunor rîse ușor și spuse:
– Păi, crezi că mai eram noi partid parlamentar atîția ani dacă nu-i convingeam pe proștii noștri să ne voteze de teamă că le fură iar românii Transilvania?
– Și nu ți-e frică s-o zici așa, în gura mare?
– De ce? Crezi că l-a dus capul pe vreunul să învețe română?
– Bine, dar sînt și unguri care au înțeles ce avantaj e să știi limba țării în care trăiești…
– Și de ce dracu’ ne-ar vota niște unguri care înțeleg lucruri?
– Hai să dăm vină pe bugetari! propuse Năsui cu aceeași naturalețe cu care propusese o turnătoare drept directoare în minister.
– Da! Pe bugetari! se entuziasmară toți.
– Dar cu cine să începem? întrebă cineva.
– Să începem cu bugetarii din numeroasele Securități finanțate gras de stat? zise un glumeț, făcîndu-i pe mulți să-și simtă epoleții zbîrlindu-se sub cămășile prea scumpe pentru veniturile declarate.
– Nu ne putem atinge de interesul național! strigară ei în cor.
– Sau poate cu nulitățile puse de partidul nostru în toate funcțiile pline de buget?
– Nu ne putem atinge de interesul venal! strigară ei din nou.
1.447 de vizualizări
