Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Scurtă dare de seamă de la ședința Guvernului Orban al președintelui Iohannis (11)

Zoom Scurtă dare de seamă de la ședința Guvernului Orban al președintelui Iohannis (11)

Ludovic I îi drămălui rapid pe toți și, încurajat de sentimentul copleșitor de vitejie în slugărnicie, hotărî că da, clipa chiar sosise. Își ridică ochii spre tavan, să fie el sigur că nu dă de privirea lui Turcan și nu se blegește instant ca pireul, trase aer în piept și… și se mai încurajă singur o dată.

De data asta nu va mai da înapoi. De data asta va stăpîni hazardul și va miza totul pe o singură carte. Pardon, pe o singură coardă, pentru că el, Șică I Mandolină, se pricepe la lăutărie, în nici un caz la cărți.

“Ei bine, da, boieri dumneavoastră”, cuvîntă el cu emfază, “e vremea să punem treaba în spinarea poporului pentru ca Semnul Stăpînului nostru…” – se închină cu evlavie înspre icoana făcătoare de guverne a lui Klaus și vru să continue, dar umbra neagră pufni în rîs.

“Pentru ca Semnul Adevăratului nostru Stăpîn”, reluă Ludovic I nesigur și fîstîcit, cu ochii spre umbră și cu turul spre icoana lui Klaus. Și tare se bucură Șică să vadă că umbra dă aprobator din gluga-i misterioasă. Pentru o clipă, părea că icoana făcătoare de guverne ar fi vrut să-l spulbere cu laserele-i din ochi, dar o forță cu adevărat mai mare i-ar fi pus palma pe creștet ca unui pechinez isteric și ar fi decretat “Jos, Puki, n-ai voie! Culcat!”. Și culcați au rămas ochii cei roșii și sclipitori, să nu mai vadă asemenea rușine.

“Poruncesc”, icni Ludovic I, sufocat de solemnitatea momentului, “să se ivească Semnul Stăpînului cel Adevărat, al Marelui Ochi și Timpan Atotînstelat pe umeri!”

O tăcere adîncă se așternu peste sală Cu toții așteptau… dar nu se întâmplă nimic.

– Mărite M, suspină cu umilință Ludovic după ce Turcan îi lămurise de ce rămăsese ca blegul așteptînd degeaba. Mărite agent al Stăpînului cel Adevărat, ai vrea să… mă-nțelegi…

– Ei, nu chiar agent, spuse umbra neagră cu modestie, hai să zicem un colaborator apreciat. Și făcu discret un semn poruncitor din mînă.

Pe dată, camera și mai ales tavanul s-au colorat în nuanța viitorului României și, pe acest fond profund albastru, începură să răsară, vesele și lucitoare, steluțele celui Atotînstelat. Și, deodată, Ludovic I se trezi înhățat de o forță nevăzută, întors în aer la orizontală și lipit de tavan ca un chiștoc îmbibat de salivă.

Uimirea smulse întregul cabinet din jilțuri și miniștrii începură să scandeze ca unul:

– ȘICĂ ORBAN PE CER E! ȘICĂ ORBAN PE CER E!

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale